Ereticul RICHARD FOSTER și misticele discipline spirituale

SURSA: https://aurelmunteanu.wordpress.com/
Notă: s-a întervenit pe textul autorului doar referitor la așezarea în pagină și corectarea semnelor de punctuație.

Surse suplimentare în limba engleză:
https://www.wayoflife.org/database/richardfoster.html
https://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=28463
https://fencepostblog.com/a-summary-critique-of-richard-fosters-celebration-of-discipline

 

„Zilele trecute mi-a picat în mana o carte a cursantilor penticostali de anul intâi de la: Seminarul Biblic Regional Oltenia-Arges SEMBROA. Seminarul este promovat aici: http://sembroa.wordpress.com/.

Cartea se numește: Discipline Spirituale de Richard Foster:

(Richard Foster este un pastor provenit din mișcarea Quaker-ilor [tremuricilor]. Informații despre autor găsiți aici: http://apprising.org/2008/10/22/richard-foster-and-quaker-beliefs/).

­ Din curiozitate am rasfoit-o și am rămas ingrozit după citirea a câteva pasaje. Am cerut-o cu împrumut și după o zi de lecturare am rămas stupefiat în ce invataturi sunt instruiti viitori pastori și misionari penticostali ai Olteniei și Munteniei.

Ca atare am găsit de cuviință sa avertizez pe copiii Domnului dintre ei, cu privire la aceste ,,ape otravite” în notitele pe care o să le dau mai jos:”

Mai jos este documentul întreg (glisați și paginile vor fi derulate în mod normal).

 

4 comentarii la „Ereticul RICHARD FOSTER și misticele discipline spirituale

    • Am citit în mare comentariul tău asupra acestei cărți.
      Nu am citit cartea, dar intenționez să o citesc.

      Primul lucru cu care nu sunt de acord în descrierea de mai sus, este faptul că te plafonezi în niște termeni și poate exprimări ale autorului care nu sunt cele mai potrivite.
      Pe de altă parte, scrierea ta arată că te ții strâns de cuvântul ”penticostal”, iar tot ceea ce este ”ortodox”, ”catolic” sau de altă religie, este rău. Mergi la bazele fiecărei religii (nu tradiții) și vezi ce spune fiecare.

      Ai ridicat multe probleme, dar nu am văzut să dai vreo soluție pentru ele.
      Ai spus că citează multe persoane dubioase, dar ce alte persoane ne sunt recomandate?
      Atunci când cineva citește carte, spiritul acestuia trebuie să fie unul critic, indiferent de recenziile pe care le dau alții. Așadar, capul sus atunci când citesc. Nu orice zboară se mănâncă.
      Nu în ultimul rând, cartea este una de studiu (nu predică), nu este o mâncare pe care să o iei de-a gata.

      Un ultim gând, referitor la oamenii dubioși pe care îi cităm.
      Sunt slujitori care au avut o viață dedicată lui Dumnezeu și care l-au slujit cum nu se poate mai bine și au învățat pe oameni multe lucruri bune și chiar au scris astfel de lucruri. Acești oameni (poate) spre finalul vieții lor s-au depărtat de adevăr. În acest caz, ceea ce au făcut ei înainte este cu totul neadevăr?
      Pentru că Dumnezeu de-alungul fiecărui secol, de când s-a înălțat Hristos la cer, a lucrat prin diverși oameni, astfel încât această Biblie pe care o avem acum, o avem prin ei.

      Fii binecuvântat!
      Iosif O.

      Apreciază

      • 1. critica asupra cărții nu este scrisă de noi, dar sîntem de acord cu ea (din moment ce am postat aici).

        2. dacă analizezi logica care stă în spatele menționării acelor termeni vei observa că este foarte corectă observarea acelor termeni și expresii. De ce? Pentru că indică din ce surse se inspiră autorul și ce idei promoveză ca substrat.

        3. nu este scris din perspectivă penticostală, ci biblică (este chiar scris ca o atenționare a celor de la acel seminar, care actualmente nu mai au informații de actualitate).

        4. sfatul tău „Mergi la bazele fiecărei religii (nu tradiții) și vezi ce spune fiecare” este unul anti-biblic. O singură credință (nu religie) este adevărată: credința în Domnul Ius Hristos ca Domn și Mîntuitor. Celelalte religii nu au nimic de completat și nu este necesar să văd ce zic ele.
        corect, nu se dau soluții. După cum am spus, nu este scris de noi, astfel că rămîne doar ca semnal de alarmă.
        În general recomandăm autorii mai vechi și care și-au încheiat în mod onorabil viața, adică fără compromisuri teologice sau morale.
        Evrei 13.7 (GBV2001)
        „Amintiţi-vă de conducătorii voştri, care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; şi, privind atent la sfârşitul purtării lor [Lit. „modului lor de viaţă“], imitaţi-le credinţa!”

        5. da, este o carte de studiu, iar asta indică faptul că se vrea ca cititorul să fie orientat conform agendei proprii a autorului, nu a Bibliei.
        Și Nietzsche a scris multe adevăruri și Lao Tze și Ivo Sasek și Mahomed și alții.
        Numai că SCOPUL acestei cărți nu este de a identifica (ca studiu de caz) modul cum au fost percepute anumite adevăruri de către credincioși și necredincioși.
        Astfel că prin prisma scopului cărții ne dăm seama că direcția către care ne indică să mergem Richard Foster este una greșită.

        Domnul Isus să te facă să înțelegi aceste lucruri!

        Lucian

        Apreciat de 1 persoană

        • Pace ție, Lucian,
          Mulțumesc pentru răspuns.
          Am văzut acum că nu tu ești autorul acestei recenzii.

          Mai întâi voi răspunde punctelor din răspunsul tău:
          3. Perspectiva biblică nu implică nici una din religii.
          4. Sfatul meu nu era să se creadă o religie, ci să se cerceteze bazele religiilor și ce principii aveau la bază. Dacă nu este necesar să vedem ce spun celelalte religii, atunci ne contrazicem prin faptul că spunem că suntem creștini. Datoria noastră e să cercetăm ce e cu ceilalți ca să știm cum să vorbim cu ei și cum să ne adresăm; Pentru că eu am spus că autorul recenziei se ține strâns de cuvântul ”penticostal”, motiv pentru care recenzia sa este una cu direcție, fapt din care reiese o denigrare a celorlalte religii.
          5. Și totuși e ciudat faptul că autorul mereu te trimite să citești în Biblie și să îți extragi de acolo orice sursă de putere; nu am găsit bătut în cuie nici un lucru prin care să spună ”fă așa cum spun eu”, dimpotrivă, aduce în discuție diferite forme, dar lasă la latitudinea fiecărui om să meargă mai departe.

          „Numai că SCOPUL acestei cărți nu este de a identifica (ca studiu de caz) modul cum au fost percepute anumite adevăruri de către credincioși și necredincioși.”
          Ci scopul acestei cărți este ca să lași teoria și să treci la practică, fără să te împiedici de forme.

          Am citit din nou recenzia, de data aceasta mai bine.
          De asemenea acum citesc cartea și în puțin timp o termin.

          La pagina 87, autorul vorbind despre disciplina studiului, spune următoarele (voi scrie întregul paragraf).
          „Când citim o carte, studiul nostru este guvernat de trei reguli intrinseci și de alte trei extrinseci. Regulile intrinseci necesită la început trei lecturi separate, dar, după un timp ele pot fi efectuate concomitent.
          Prima citire implică înțelegerea cărții – ce anume spune autorul? A doua citire implică interpretarea cărții – ce vrea să spună autorul? A treia citire se ocupă de evaluarea cărții – are autorul dreptate?
          Cei mai mulți tindem să efectuăm numai a treia formă de citire, fără să ne obosim cu primele două citiri. Facem analiza critică a cărții înainte de a înțelege ce spune ea de fapt. Judecăm o carte și spunem că e bună sau rea înainte de a-i interpreta sensul. Înțeleptul autor al Eclesiastului spunea că fiecare lucru care există sub soare își are vremea lui; astfel, vremea analizei critice a unei cărți vine după înțelegerea și interpretarea ei atentă.
          Regulile intrinseci ale studiului sunt, totuși, insuficiente. Pentru a putea beneficia de pe urma lecturii, avem nevoie de ajutorul extrinsec al experienței, al altor cărți și al discuțiilor cu alții”.

          Domnul Aurel Munteanu a spus în recenzia lui următoarele:
          „Din curiozitate am rasfoit-o și am rămas ingrozit după citirea a câteva pasaje. Am cerut-o cu împrumut și după o zi de lecturare am rămas stupefiat în ce invataturi sunt instruiti viitori pastori și misionari penticostali ai Olteniei și Munteniei”.

          Din această descriere mică reiese faptul că nu se poate scrie o recenzie la o carte după o simplă răsfoire și nicidecum nu pot să fie aduse argumente împotriva spuselor cărții. Dar, trecând peste aceasta, o să merg la câteva din problemele ridicate de domnul Aurel.

          Voi începe prin a reda exact punctele problemă pe care le-a ridicat în recenzie.
          1. Încă nu știu detalii prea multe despre autorii acestor cărți menționate; dar în urma acestei discuții am un interes foarte mare să merg să cercetez mai mult despre fiecare. Până atunci voi spune doar următoarele: Domnul Aurel a spus: „Acești autori din care da citate Richard Foster, sunt persoane dubioase doctrinar cât și moral!” Biblia ne spune „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun”.
          Nu este o crimă și nicidecum un păcat să citezi pe cineva care a spus un lucru bun. De exemplu, la pagina 93, avem un citat de Dostoievski, care spune: „Fii plin de iubire față de întreaga creație a lui Dumnezeu, până la ultimul grăunte de nisip…” Nu pot să spun că „deoarece nu a fost penticostal, nu voi lua nimic din spusele lui”. În Fapte 17:28 un exemplu în care Pavel citează pe unul din scriitorii din vremea aceea. Iar pe baza spuselor acestora își ține discursul.

          Un alt exemplu: „,Realitatea”: în carte la pag. 187, Richard Foster, spune: „A te inchina înseamnă a trai Realitatea, a atinge Viața.” Realitatea sau Ultima Realitate este unul din multele nume purtate de divinitatea cu care intra în contact și se uneste misticul.”
          Dimpotrivă, aș lega cuvântul ”realitate” de ceea ce spune autorul în primul său capitol, referitor la concepțiile greșite ale oamenilor cu privire la această latură spirituală (în raport cu materialismul):
          „De exemplu meditația, atunci când este recunoscută ca disciplină, nu este definită ca o întâlnire dintre om și Dumnezeu, ci ca o manipulare psihologică. În general, oamenii tolerează doar o scurtă „bălăceală” în ceea ce privește „explorarea interioară” (meditația), după care consideră că este timpul să continue cu trebuire serioase ale realității”. De aceea, în contrast cu opinia generală a oamenilor a ceea ce înseamnă ”realitate”, autorul spune că singura Realitate este Isus Hristos.

          Dar din nou, ne plafonăm în termeni și expresii: Pavel spune ”noi ne-am îmbrăcat cu Hristos”. În altă parte Domnul Isus spune ”luați, mâncați, acesta este trupul Meu”. În altă parte ”suntem mădulare ale aceluiași trup, iar capul este Hristos”. Ce înseamnă „ne-am îmbrăcat cu Hristos”? Ce înseamnă să mâncăm trupul lui Hristos? Dacă suntem un trup, înseamnă că avem același ADN pe care îl are și Capul. Atunci care sunt acele părți de ADN care sunt comune atât nouă cât și lui Hristos, pentru că și noi suntem trup, suflet și duh, deci toate trei nivele sunt implicate?

          Al doilea lucru se referă la „implementarea limbajului inițiaților în misticism”.
          Domnul Aurel menționează: „Aceste expresii au o conotatie aparte pentru cei inițiați în misticism, conotatie ce pentru cititorul de rând nu semnifica nimic.” – Dacă pentru cititorul de rând nu înseamnă nimic, care este problema care se ridică? În ce îl privește pe cel care deja știe despre ce este vorba sau are cunoștințe despre acest curent, are el grijă să nu meargă mai departe decât trebuie.

          Mai departe scrie: ”De exemplu: ,,everestul sufletului” reprezintă transformarea spirituala prin care initiatul în urma luptelor și straduintelor personale își biruieste firea cu poftele ei.” – Acest pasaj nu este luat din carte. Referindu-ne la Disciplina meditației, în carte găsim următorul paragraf cu privire la expresia amintită:
          „Nu trebuie să ne descurajăm dacă la început meditațiile nu vor avea mare semnificație pentru noi. În viața spirituală lucrurile se desfășoară progresiv și este bine să escaladăm piscurile mai joase, înainte de a încerca să atacăm Everestul sufletului. Trebuie să fim răbdători cu noi înșine”. – Deoarece cunoștințele noastră despre meditație sunt foarte puține, în general folosim asocieri (ca și în cazul de față) cu termenii care sunt deja cunoscuți în societate. La începutul studiului despre fiecare disciplină este arătată concepția greșită a lumii despre un lucru, urmată de o concepție din punct de vedere biblic și cu suport biblic chiar.

          Din nou, ne legăm de autori și de scrierile lor, având la bază întrebările ”Oare acestea să fie cele mai bune cărți din literatura crestina scrise de oamenii lui Dumnezeu? Sau cele mai bune cărți din literatura catolico – ortodoxa mistica?” – Aceste întrebări lasă de înțeles că avem ceva cu ortodocșii și cu catolicii. Nu mai adaug nimic la acest lucru, deoarece nu este necesar.
          Totuși, dacă ne legăm de misticism, trebuie să avem în vedere că traducerile actuale ale Bibliei nu arată pe deplin înțelesul ei. Pentru că dacă cercetăm puțin (lucru pe care eu îl fac în prezent), vom vedea că acest ”misticism” ar trebui să fie mult mai prezent în viața unui creștin (care crede în Domnul Isus), decât se moștenește de la străbunii noștri prin viu grai, în ideea de „Doamne dă-mi vechea credință”. De aceea, nu putem admite ca de teama unui cuvânt sau a unei expresii să începem să catalogăm o carte sau niște autori.
          „În al patru-lea rând autorul spune despre Biserica Carismatica ca este cea mai plină de viața biserica a lui Isus Domnul” – Nu am găsit citatul dat de el în carte (poate l-am sărit sau nu l-am văzut).
          Din punct de vedere a ceea ce trebuie să presupună închinarea adevărată înaintea lui Dumnezeu, sunt de acord cu punctul de vedere al domnului Aurel. Totuși, vorbim de o recenzie a unei cărți, de aceea, întrebarea mea este: în ce privință biserica penticostală s-a dovedit a fi cea mai plină de viață, prin faptul că stă închisă între patru pereți și se construiesc biserici în fiecare an, iar noi stăm tot mai închiși și mai izolați de lume? Nu ar trebui să fim precum biserica la cincizeci de zile de la Înălțarea Domnului Isus, când s-a coborât Duhul Sfânt, iar ei nu au stat în adunare, ci au ieșit afară. Pe când noi astăzi, deși se coboară Duhul Sfânt, nu ieșim nicăieri. Stăm tot noi înăuntru și ne simțim bine.
          În al cincilea rând, am observat la Richard Foster, ca incurajaza
          a) Idolatria: „Alteori este bine sa meditam asupra unui portret al Domnului sau sa privim niște copaci sau flori frumoase. Indiferent cum o facem, scopul este acela de a ne concentra trupul, emotiile, mintea și spiritul asupra”slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos” – am trecut peste acest pasaj și nu am văzut nici o formă de idolatrie; autorul nu spune ”faceți-vă icoane și închinați-vă la ele”, ci spune ”meditați la ceea ce a creat Dumnezeu, sau chiar la Dumnezeu Însuși”. (Fiindcă Dumnezeu este infinit, iar cuvintele sunt finite, prin urmare nu-L pot cuprinde) portretul Domnului Isus nu înseamnă o icoană, ci înseamnă totalitatea trăsăturilor Sale, care, așa cum am spus, nu pot fi numite trăsături sau caracteristici sau în alt fel, fiindcă acestea sunt finite, iar El este infinit. Prin urmare portretul nu este altceva decât o analogie prin care noi ar trebui să înțelegem că suntem creați după chipul și asemănarea Sa.

          b) Folosirea limbajului catolic și ortodox: din nou, nu noi am inventat apa caldă; limbajul nu este unul catolic și ortodox, ci este unul arhaic. Traducerea Cornilescu sau alte traduceri moderne evită folosirea limbajului acesta deoarece este greoi. Dar, spunea cineva, evitând astfel de termeni, e posibil ca în viitor Eminescu, Sadoveanu, Arghezi etc să fie citiți cu dicționarul.

          c) Folosirea mataniilor sau a altor obiecte în rugaciune: nu este nici o diferență între a-ți lega trei hârtii de mână sau a deschide ochii în timpul rugăciunii să citești de pe un monitor persoanele pentru care trebuie să te rogi. Din nou, ne legăm de forme, nu de conținut, lucru care nu este folositor pentru nimeni.

          d) Sacramentul Spovedaniei: De multe ori m-am plâns de faptul că Biserica a pierdut din vedere puterea pe care o are, iar învățătura este una superficială, doar de formă și în multe cazuri e inutilă. Domnul Isus spune așa în Ioan 20:21-23, referitor la ce a spus domnul Aurel: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. … Luați Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.” În altă parte spune ”ce veți lega pe pământ va fi legat și în ceruri și ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri”. – Cu alte cuvinte, mai avem de cercetat înainte să declarăm că un lucru reprezintă o blasfemie. Pentru că un alt păcat este limitarea puterii și autorității lui Hristos, pe care le-a dat Bisericii pe pământ.

          e) “Râsul sfant¨ , Dansul, Bătutul din palme: La fel cum am amintit mai sus, sunt doar forme de care ne legăm datorită faptului că noi am crescut (fizic și / sau spiritual) în medii în care astfel de lucruri nu erau întâlnite. În primul rând sunt greșit interpretate, sunt prost înțelese din start (noi care stăm în apartament lângă un club de noapte), nu putem să ne imaginăm că niște oameni ar putea să sară în sus de bucurie înaintea lui Dumnezeu, pentru că automat asociem săritul în sus cu altele.
          Link-urile date, din nefericire sunt înțelegeri greșite ale lucrărilor descrise în Biblie. Dar nu au nici o legătură cu ceea ce spune cartea sau cu ceea ce dorește autorul să exprime. Sunt doar câteva exagerări prin care vrea să se evidențieze mai mult evitarea citirii acestei cărți.

          f) Folosirea anumitor alimente în timpul postului:
          „La pag. 74, autorul recomanda anumite alimente ce trebuie consumate în timpul postului. Exclude carnea și recomanda, fructe, suc de fructe, lapte, iaurt, salate proaspete și legume gatite. El uita ce spune Pavel apostolul despre cei ce: “opresc intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul.” – Autorul spune că a transforma o disciplină într-o lege înseamnă a crea un standard după care judeci pe altul; cu alte cuvinte, nu se pune nici pe departe problema opririi unor alimente. Dimpotrivă, erau niște sfaturi din punct de vedere medical, ca nu cumva după o perioadă de post să avem o alimentație greșită și să avem probleme mai mari de sănătate.

          g) Tacerea timp de o zi: Din nou este o înțelegere greșită și cu totul pe lângă ceea ce spune autorul. Autorul spune ”faceți un experiment și vedeți ce iese”, domnul Aurel ne dă exemplele anumitor membrii ai unui ordin care erau obligați … la post și tăcere neîntreruptă. Mi se pare deplasat de la subiectul nostru, care vrea să arate că dacă vrei să ai de-a face cu oamenii, trebuie să te cunoști mai întâi pe tine însuți. Dar nu poți să te cunoști pe tine însuți și nici să crești spiritual stând cu căștile în urechi (cum spuneam unor tineri zilele trecute), ci trebuie să gândești tu. Iar autorul spune că nu poți să gândești dacă nu ieși din ritmul lumii moderne.

          h) Disciplina sărbătorilor: Din nou, ne legăm de forme – Domnul Isus ne spune „fiți oameni”. Dacă noi nu dăm dovadă nici măcar de oameni, nu putem da dovadă de copii ai lui Hristos.

          Trecând prin această critică a domnului Aurel, am ajuns la concluzia că recenzia sa nu prea are de-a face cu cartea în sine sau cu cele spuse în carte, ci mai degrabă cu niște chestiuni de ordin occidental care au pătruns deja în bisericile românești, însă vrem să nu pătrundă și mai mult. Tocmai de aceea comentariile sale sunt legate mai mult de forme decât de conținutul acestor discipline.

          Totodată, cartea enumeră niște ”Discipline Spirituale” din punct de vedere creștin, nu practici yoghine. Faptul că au apărut tot felul de practici tot ”spirituale” în lumea aceasta, nu înseamnă că noi nu ar trebui să le căutăm pe cele creștine.

          În urmă, ultimatumul domnului Aurel a fost:
          „Așa este acolo unde nu mai este Cristos! Trebuie sa improvizezi pentru a distra caprele și a le tine aproape. Trebuie sa le hrănești firea și sa ii ții mereu ocupați.”
          Acest comentariu nu îl văd să aparțină unei recenzii, ci mi se pare un atac asupra persoanelor care fac parte dintr-o anumită categorie sau care au înțeles într-un mod diferit anumite învățături biblice sau relațiile cu ceilalți oameni.

          Părerea mea este că această carte merită să fie citită, nu doar răsfoită, și pentru cineva care este sincer, îl va ajuta mult. Pe de altă parte, dacă găsiți că nu este bine pentru un creștin să practice astfel de discipline, atunci spuneți-i să o citească pentru ca să știe de ce să se ferească și ce să nu facă.

          Vă mulțumesc pentru timpul acordat citirii acestui răspuns.
          Fiți binecuvântați!

          Apreciat de 1 persoană

Doar comentarii pertinente și la obiect

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s