Autopsia bisericilor protestante din Romînia (sau de ce nu mai sîntem protestanți)

Autopsia bisericilor protestante din România (sau de ce nu mai suntem protestanți)

dead-church.jpg

Vă vine să credeți, sau nu, la scrierea unui articol de acest gen, fără detalii picante, care există din belșug, încep să sune telefoanele pentru că există persoane care se simt amenințate sau vizate. Acest lucru îmi arată nu doar manipularea politică, de cea mai joasă speță, practicată în cultele evanghelice, ci și faptul că reforma bisericii este respinsă categoric. Sunt slujitori care apreciază semnalele de alarmă dar se tem să dea un LIKE sau share pentru că imediat încep să le bârâie telefoanele.

Oricum…

Tema unei întâlniri era “De ce suntem protestanți” iar la această întrebare nu putem răspunde și nici nu are rost dacă nu răspundem la alta: “Mai suntem noi protestanți?” Acesta a fost un scurt dialog pe care l-am văzut și care m-a stârnit. Ce rost are să discuți motivele pentru care ești protestant deodată ce tu nu ești protestant? E logic că întâi trebuie stabilit dacă mai suntem sau nu protestanți.

De fapt, o întrebare mai spinoasă ar fi aceasta: “Am fost vreodată protestanți?” deoarece a întreba dacă “mai suntem protestanți” (la timpul prezent) înseamnă că am fost totuși în trecut ceea ce pentru mine nu este sigur. Unele adunări ieșite din ramificația protestantă nu au fost niciodată protestante sau neo-protestante.

Poziția pe care o voi argumenta în această mică apologie este că multe adunări evanghelice nu mai sunt protestante. Spun că aceasta este o apologie pentru că voi încerca să sumarizez argumentele pe care le am pentru această convingere. Felul în care toți am putea scrie această apologie este înțelegând esența Reformei dar și a adunărilor care au ieșit de la Reformă și se numesc protestante.

Las un cuvânt de avertizare pentru aceia care vor citi acest articol și vor jubila că anumite lucruri negre sunt scoase la iveală. Aceste lucruri nu sunt menționate pentru a satisface personaje dubioase care nu iubesc biserica, care își caută motive să se depărteze de ea sau să o ponegrească. Acest articol este o chemare la reformă și nu la ponegrire.

Dar continui să văd necesar acest semnal de alarmă pentru că aproape că îmi permit să „profețesc” (puneți toate ghilimele de rigoare) că în câțiva zeci de ani vom vedea cu ochii noștri că zeci și zeci de adunări vor muri nu doar spiritual ci se vor sfârși ca adunări locale datorită acestor deviații morale, teologice și spirituale.

Unii probabil vor fi nemulțumiți că nu vin cu soluții directe și pragmatice însă scopul meu în această scurtă evaluare este să trag un semnal de alarmă și să ne trezim. Scopul meu nu este să ofer o lucrare teologică care să ofere toate soluțiile posibile pentru remedierea acestor probleme. Oricum un pas inițial este rugăciunea. Probabil că dacă am face aceste lucru, cu ajutorul Scripturii și prin călăuzirea Duhului Sfânt în scurtă vreme ar exista o înviorare spirituală semnificativă și remarcabilă.

1. Primul semn al unei biserici adevărate este predicarea Evangheliei. Nu vreau să îndur chinul de a reasculta predici din adunări evanghelice în care Evanghelia este denaturată în cele mai oribile moduri cu putință. De la negarea mântuirii numai prin har, numai prin credință, numai prin Hristos și numai pentru slava lui Dumnezeu și până la negarea esenței Evangheliei, găsim pretutindeni denaturări grave ale Evangheliei așa că te întrebi dacă mai este prezentă Evanghelia. Unde nu este Evanghelie nu este Biserică.

Mulți predică deschis că mântuirea este primită prin credință dar că depinde de faptele noastre, dacă o păstrăm; sau că primirea mântuirii prin credință nu este lucrarea Duhului, ci “partea omului”. Nu are rost să enumăr toate denaturările. De puține ori am auzit predicată Evanghelia harului fără reziduri umaniste, utilitariste, hedoniste, comerciale, mercantile și psihologice.

2. Al doilea semn al unei biserici adevărate (nu neapărat sănătoase!) este administrarea corectă a rânduielilor Bisericii (Cina Domnului și botezul). Găsiți în toată țara adunări în care botezul se administrează și oamenilor neregenerați (în mod evident neregenerați), pentru motive de căsătorie, pentru că a venit vârsta, pentru că vor părinții sau pentru că se botează și prietenii lor, pentru că trebuie să fie botezul anual, pentru că nu se știe ce este omul regenerat și pocăit sau pentru că oamenii sunt prinși de vraja numerelor. Acestea sunt doar câteva moduri grave de pervertire. Prin falsul botez intră în adunări zeci de persoane neconvertite care ajung să schimbe radical compoziția adunării.

Cât despre Cina Domnului, nu vreau să arăt doar că ea nu este înțeleasă corect și, de aceea, este tratată ca atare, dar practica de la Cină este ancorată mai mult în tradițiile populare evanghelice și nu în textul biblic citit, exegetat, explicat și aplicat corect.

3. Al treilea semn al unei biserici adevărate, menționat în sumarul listei semnelor unei biserici adevărate întocmită de reformatori pe baza Scripturii, este disciplina biblică eclesială.

Sunt adunări în care nu există în primul rând o disciplină robustă constructivă prin Cuvânt, rugăciune, părtășie etc. Mai grav, există în biserică păcate scandaloase, de care râd și necredincioșii, și împotriva cărora adunările nu iau nici o atitudine. Nu vreau să intru în detalii pe care le-am văzut sub privirile mele sau altele cunoscute de toți.

4. Un alt semn al contra-reformei este absența predicării expozitive. Noi suntem obligați să predicăm tot planul lui Dumnezeu așa cum a fost revelat de Dumnezeu chiar și cronologic. Noi nu suntem lăsați să aflăm de la oameni care le sunt nevoile, ci să le descoperim din Scriptură. Sunt persoane influente în mediul evanghelic care sunt convinse că predicarea expozitivă NU este modelul ideal și arată acest lucru și în practică. Ce te poți aștepta de la restul păstorilor? Atenție, eu nu mă refer la stilul predicării.

5. Un pilon fundamental al mișcării reformate a fost închinarea, catehezarea și părtășia în familie. Această practică este absentă (și aș vrea să fie o exagerare) din majoritatea familiilor creștine. Scuze avem cu duiumul. În schimb, s-a inventat sala “mama și copilul” colțul clevetirii și al vorbăriei, programe cu copiii și tinerii care deresponsabilizează părinții și le dă acestora senzația că, deși nu se ocupă ei de proprii copii, se ocupă oricum altcineva, pe care, până la urma urmei, pot și să-l învinovățăească pentru falimentele pruncilor lor.

Nicăieri în Biblie și în istoria bisericilor venite de la reformă nu a existat vreo excepție care să permită delegarea autorității părinților de a-și crește copiii pentru Dumnezeu, către alte persoane. Grupele de copii care îi scot pe aceștia de la slujbele bisericii sunt o jefuire pe față a lucrării și a familiei. Nu mai pun la socoteală lipsa de calificare a celor care conduc asemenea grupe. Lucrările cu tinerii, în general, sunt dezastruoase, nu doar ineficiente, datorită organizării lor și activităților din ele. Tinerii se maturizează lângă adulți, nicidecum între tineri. Nu detaliez răul făcut prin implicarea tinerilor necredincioși în conducerea închinării adunărilor. Este o anomalie spirituală și greșeală față de acești tineri care cred că sunt în regulă.

6. Conducerea bisericii a fost un aspect reformat suficient de mult în bisericile reformate. Poate nu destul de mult. Oricum, cel puțin bisericile baptiste au dezvoltat o conducere bazată pe prezbiteri. Destul de recent s-a introdus o nouă formulă care înlocuiește oamenii chemați de Dumnezeu, înzestrați de Dumnezeu și calificați spiritual – comitetul. Este o structură anti-biblică și anti-eclesială. Nu pot arăta acum toate relele care vin din această structură dar pot să arăt că nu este biblică. O biserică a lui Hristos nu poate fi condusă de comitet + păstor, ci doar de prezbiteri dintre care unul poate avea un dar proeminent de învățătură și conducere etc.

7. Autonomia bisericii locale este, cel puțin pentru baptiști, un semn distinctiv. Cred în anumite asociații de biserici creștine indiferent că sunt numite “cult” sau “denominație”. Cred că sunt bune conferințele și chiar anumite “concilii” bisericești în care se discută anumite probleme. Din nefericire, ceea ce eu văd astăzi este o dispariție treptată a autonomiei bisericii. Adunarea locală recunoaște slujtorii, ea hotărăște disciplinările, ea face misiune, ea plătește slujitorii, ea demisionează slujitorii – nu cultul sau trimișii cultului. Nu există așa ceva în Scriptură. Desigur, există argumente pentru tot felul de practici. Eu nu cred că mergem în direcția biblică sau istorică, cel puțin noi baptiștii. Multe întâlniri au caracter politic-religios și nu vizează NICI O problemă reală a adunărilor locale. Bisericile locale n-ar trebui să permită așa ceva. Cultul a început să preia responsabilitățile adunării locale și odată cu ele și autonomia ei.

Din păcate și comunitățile regionale nu se ocupă de progresul spiritual al bisericilor așa încât să ofere lunar analize, studii și soluții pentru decăderea morală și spirituală a adunărilor. Preocupările sunt în general de altă natură. Așteptăm de ani de zile ca slujitorii să se întoarcă de la aceste întâlniri cu soluții, dar așteptările sunt înșelate și oamenii duhovnicești sunt dezamăgiți. Câți slujitori dintre aceia care se întorc de la comunități în bisericilor lor se prezintă cu soluții exacte pentru nevoile reale ale adunărilor? Organizările și structurile sufocă și storc de energie slujitorii.

8. Evanghelizarea a fost o caracteristică a adunărilor reformate și în special, imediat după aceea, a adunărilor puritane și a adunărilor baptiste. În adn-ul mișcării baptiste a fost evanghelizarea și misiunea. Astăzi nu vedem doar o abandonare realizată a responsabilității fiecărui membru de a evangheliza, ci și o pervertire crasă a metodelor de Evanghelizare. În multe adunări scenetele, pantonimele, filmele au luat locul predicării biblice. Doctrina despre regenerare, pocăință și credința biblică – este foarte subțire. Metodele de manipulare psihologică și emoțională în masă folosite în toată țara sunt acceptate aproape pretutindeni iar liderii fac alergie când cineva atrage atenția asupra falselor metode care duc la false convertiri și care arată spre o Evanghelie ciuntită în spatele lor.

9. Închinarea bisericii în adunările protestante s-a făcut după principiile biblice. Cu alte cuvinte noi nu facem tot ce Biblia nu interzice să facem ci facem ceea ce Biblia ne spune să facem. Acest principiu este ridiculizat de mulți slujitori care cred că imaginația, relevanța și aspectul contemporan are prioritate și că Biblia nu este chiar atât de precisă și clară.

Există tineri trecuți de mult de vârsta adolescenței care frecventează cluburi și baruri, care trăiesc în imoralitate și care totuși sunt implicați cu bună știință în slujbele adunărilor pentru că dă bine la public și pentru că rătăcirea lor nu este chiar așa evidentă. Totul se face sub pretextul câștigării lor însă ei sunt cât se poate de pierduți trăind cu impresia că biserica îi acceptă oricum ar fi în timp ce Dumnezeu nu face lucrul acesta.

Formațiile muzica – coruri, fanfare și orchestre – sunt adulate și sunt parte fundamentală a biserici, însă mulți din membrii acestor formații sunt oameni necredincioși și nesfinți. Pe de altă parte multe formații nu duc la închinare și nu zidesc biserica pentru că le lipsesc conținutul doctrinar în cântare (orchestre, fanfare) iar altele cântă un stil muzical ce este mult deasupra nivelului adunării (corurile). Grupurile de închinare au luat locul închinării congregaționale și biserica nu se mai închină sub cârmuirea acestora. Pentru acest motiv s-au înmulțit solo-urile.

În multe adunări scenetele, pantonimele, filmele au luat locul predicării biblice. Nu s-a înlocuit total dar există un accent tot mai mare pus pe aceste metode „relevante” dar nebiblice și care nu duc la credință așa cum o face auzirea Cuvântului. În plus, este un accent tot mai puternic pus pe distracție.

10. Închinarea publică este esențială pentru viața bisericii. Este greu de exagerat accentul pus de protestanți pe închinarea publică. Închinarea publică merge mână în mână cu închinarea privată și cea cu familia. Ceea ce vedem astăzi este tragic: deși trăim cu mult mai bine, totuși preocupările materialiste fac ca în extrem de multe adunări nici măcar 10% din adunare nu este prezentă la singura slujbă din timpul săptămânii. Acesta este un semn rău care arată prețul mic pe care frații îl pun pe închinare. Cât despre slujbele de duminică, fie la slujba de dimineață, fie la cea de seară – frecvența scade brusc. Această practică arată că biserica a pierdut înțelesul și importanța adunărilor publice de închinare.

––

Nu, nu mai suntem protestanți, nici neo-protestanți. Măcar atât să facem: să ne dezicem de reformă, de reformatori, de principiilor lor, de hermeneutica lor aplicată Scripturii, de concluziie lor și de practicile lor. În felul acesta ne putem da seama că suntem mult mai noi pe piața religioasă. De asemenea, ne este clar că nu avem ce sărbători, nici măcar 500 de ani de la Reformă.

S-ar putea să existe o duzină de slujitori care aderă la principiile reformei, dar mă tem că în practică nu le aplică decât într-o măsură prea mică așa încât adunările în care slujesc își pierd legitimitatea de adunări protestante.

Mai sunt alte aspecte foarte grave care ar merita amintite dar am scris suficient. Dacă slujitorii nu vor să plătească prețul pentru a implementa o reformă atunci ne putem căuta piatră funerară. Dacă nici adunările nu sunt dispuse la reformă atunci să căutăm amenințările lui Hristos din Apocalipsa și să le scriem pe frontispiciul bisericii pentru că ne ducem de râpă cu toată pseudo-relevanța noastră care ne-a făcut să înlocuim Biblia cu înțelepciunea omenească.

SURSA: https://baptistireformati.wordpress.com
[preluat cu permisiunea autorului]

Un gând despre &8222;Autopsia bisericilor protestante din Romînia (sau de ce nu mai sîntem protestanți)&8221;

  1. Pingback: IEȘI AFARĂ... - alexpop7620.wordpress.com

Doar comentarii pertinente și la obiect

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s