JESSIE PENN-LEWIS eretica mistică

Chiar dacă selecțiile sînt destul de lungi, acestea vă vor ajuta să percepeți în mod clar intenția autorului articolului tradus.
[la observația unui frate, menționăm că autoarea Mary Garrard, citată mai jos, nu este creștină și susține mișcarea feministă]
Lectură cu folos!

 

Autoarea Mary Garrard a scris în mod perceptibil: „Toată eroarea este ‘adevărul dus la extreme’.”

Este cu siguranță greșit să faci din viața oricărui alt creștin, modelul ideal de copiat și urmat. Din nefericire, acest lucru nu împiedică pe mulți dintre ei să se grăbească la întîlniri frenetice pentru a obține o aprobare [în mod mecanic, n.n.] de „ungere” pe care susține cineva că o are. Domnul Isus, în Ioan 21.17-23, a mustrat pe Petru că a făcut aceste feluri de comparații carnale și a subliniat individualitatea noastră și individualitatea chemării noastre. Deși am putea învăța de la alții, noi nu trebuie să fim clone [1Cor. 12.4-12]. Domnul Hristos este modelul nostru suprem [1Petru 2.21-25].

Chiar și subiectul acestui articol, Jessie Penn-Lewis, a spus: „Vrăjmașul duce adevărul prea departe, astfel încît să devină eroare; și chiar ceea ce este adevărat vă poate absorbi prea mult, astfel încît să deveniți orbi pentru toate celelalte.”1 Regretabil, în căutarea „abandonului de sine”, Penn-Lewis și-a ignorat propriul sfat.

PREZENTAREA CLONELOR
Aproape fiecare creștin din vremea lui Penn-Lewis [1861-1927], era de așteptat să treacă prin experiențe numite în mod variat „viața superioară”, „sfințenie” și, de asemenea, „sfințire deplină” și „sfințenie Keswick”.2 Aceasta a crescut din unele extreme ale mișcării Wesley-ene.

Deși Penn-Lewis a afirmat: „Să nu-I cerem [lui Dumnezeu, n.n.] să ne pună pe toți într-o experiență șablon”, cîteva fraze mai tîrziu ea inversează cîmpul și spune: „Nu există o eliberare treptată de păcat, nici un proces treptat de moarte față de păcat sau eliberare din lume sau din carne.”4 Deci fiecare credincios trebuia să caute această experiență instantanee.

EROARE REPETATĂ ȘI MULTIPLICATĂ
Penn-Lewis nu poate fi înțeleasă sau analizată fără o înțelegere a subculturii creștine în care a trăit. Deși experiențele care urmau să fie căutate după convertire erau uneori denumite „botezul în Duh”, nu avea nimic de-a face cu penticostalismul sau vorbirea în limbi. Penn-Lewis a văzut multe dintre acestea ca „demonice”, mai ales în ultimii ei ani. Aceasta și alte lucruri au făcut-o să creadă și să învețe că Satan a invadat pămîntul într-un mod nou, direct și puternic, împlinind părți din Cartea Apocalipsa. Ea credea cu adevărat că zilele ei erau cele din urmă. Zilele fiecăruia erau numărate.
Acest tip de paranoia intensă nu este nouă în istoria Bisericii. Încă din secolul al XII-lea, Joachim de Fiore promova scenarii ale timpului sfîrșitului, la fel ca adventiștii de ziua a șaptea din secolul al XIX-lea.5

Lucrul nefericit este că întoarcerea ei ciudată către dominația lui Satan asupra Bisericii a determinat-o pe Penn-Lewis să învețe că creștinii ar putea fi posedați de demoni care invadează și locuiesc o persoană – o eroare repetată de mulți astăzi, avînd-o pe Penn-Lewis ca sursă.6

Din punct de vedere istoric, Biserica a privit singura noastră perfecțiune ca fiind în poziția noastră în Domnul Hristos și creșterea noastră ca credincioși ca o luptă continuă de zi cu zi de-a lungul vieții. Diferența radicală dintre poziția noastră și starea noastră trebuie avută întotdeauna în vedere. Viziunea istorică și reformată a sfințirii este prezentată în mod clar și succint în cartea excelentă a lui Kris Lungaard, Dușmanul din interior [eng. The Enemy Within].

SĂ FII CA ISUS SAU SĂ FII ISUS?
Alții în aceste vremuri, în urmînd conducerea unor mistici medievali, au suprasolicitat identificarea lui Hristos la extreme bizare, învățînd că, chiar și firea pămîntească a fost exterminată. Penn-Lewis a raportat o „viziune” destul de ciudată în care ea a fuzionat cu Hristos:

„M-am dus la Dumnezeu la ora 4:00. și, în timp ce îngenuncheam, am fost brusc învăluită. Părea că și eu și Domnul sîntem una. El stătea înaintea Tatălui ținîndu-și mîinile străpunse, dar și eu stăteam acolo, în El. El spunea: „Tată am murit”, dar și eu spuneam la fel.”9

Există și aici un arianism subtil?
Pentru un tratament aprofundat al rădăcinilor și al fructelor perfecționismului, a se vedea opera clasică a lui B.B. Warfield, „Perfecționism” [Perfectionism]. Este masivă, detaliată și neprețuită.

DE CE?
Dr. Harry Ironside făcea parte din aripa extremă a mișcării perfecțiunii sau sfințeniei de mulți ani și povestește despre lupta și extenuarea fizică / mentală, încercînd sincer să ajungă la perfecțiune în lucrarea sa parțial autobiografică: „Sfințenia: Falsul și Adevărul” [Holiness: The False and The True]. Este o citire convingătoare de la cineva care se afla în interiorul mișcării și arată o încercare sinceră, dar greșită, de a fi absolut perfect.

În cartea lui Edwin Orr, Limba Înflăcărată, Impactul Trezirilor din secolul al XX-lea [eng. The Flaming Tongue , The Impact of 20th Century Revivals], Penn-Lewis are doar o referință trecătoare, deși ea a făcut parte din trezirea din Țara Galilor în 1905 și 1906. Din nefericire, trezirea a fost de scurtă durată și a ajuns într-un impas răsunător împreună cu distrugerea emoțională și fizică a primului său promotor, Evan Roberts. Aceasta a fost precedată de o furtună de protest și critică asupra exceselor emoționale din trezire. Roberts a fost în convalescență la domiciliul lui Penn-Lewis timp de doi ani și a slujit apoi în umbra ei mult timp. El nu a revenit niciodată la o lucrare publică individuală în totalitate, iar uneori a devenit sihastru.12


ÎN LABIRINT [CONFUZIE, n.n.]
Învățăturile lui Penn-Lewis sînt foarte complexe și foarte complicate. Pentru unii ele sînt un labirint care poate fi interpretat în diferite moduri. Ele sînt cu siguranță pline de confuzie și contradicție. Uneori sînt atît de subiective și lungi încît este aproape imposibil să descifrezi ceea ce dorește să exprime, mai ales că îi spune cititorilor să-și încorporeze indicațiile ei în experiența lor. Chiar știe ea în mod real la ce se referă?

Penn-Lewis, ca și alții din timpul ei, s-a îndepărtat de la viziunea biblică a sfințirii ca o luptă progresivă. Deși Penn-Lewis ar fi învățat că în cele din urmă creștinii aveau chemări individuale, toți trebuia să intre prin experiența „vieții superioare” pentru a fi echipați ca să ajungă la chemarea lor. Erau bătălii cu afecțiuni trupești și demoni de-a lungul drumului, dar numai cei din „viața superioară” puteau spera să cîștige.

CINCI ERORI FATALE
Gîndirea greșită a lui Penn-Lewis, excesele și erorile, implică cinci subiecte, care devin fundamentul sistemului ei teologic.

  • Își vede propria scriere ca avînd inspirație divină.
  • Se înclină spre viziunea rudimentară [a mișcării] Cuvîntul Credinței [eng. Word-Faith, n.n.].
  • Opiniile ei despre sfințire erau într-adevăr punctul de vedere al timpului ei și al propriilor sale lupte spirituale. A blocat credincioșii în ceea ce a experimentat ea.
  • Opiniile sale despre natura interioară a omului au condus la introspecție și confuzie.
  • A privit perioada Marii Tribulații [Necazul cel Mare] ca începînd cu anul 1906, odată cu revărsarea mare și intensă a demonilor asupra Bisericii și a creștinilor.
  1. DIRECT DE LA DUMNEZEU

Penn-Lewis și-a văzut propriile scrieri ca avînd inspirație divină. În Memoriul lui Garrard [Garrard’s Memoir], găsim cuvintele lui Penn-Lewis și evaluarea propriilor scrieri: „Eu nu sînt o femeie literară. Nu pot scrie o propoziție decît dacă o primesc de la Dumnezeu.”28 Dacă ar fi fost adevărat, eforturile sale literare ar fi egale cu Biblia. Ea putea să scrie doar ceea ce a primit direct de la Dumnezeu, spune ea.
Nu există nicio îndoială că Penn-Lewis a crezut că scrierile ei erau inspirate de Dumnezeu și direct de la Dumnezeu. Mai afirmă:

„Dumnezeu mi-a dat ‘Cuvîntul Crucii’ pe 28 martie, iar din acel moment părea că tot iadul a fost agitat. Mîna Lui era peste mine, scriind tot ce mi-a arătat și am scris o săptămînă în ciuda acestui lucru.”29

Dacă ea scria doar ceea ce i-a arătat Dumnezeu, nu pot exista erori sau greșeli în cărțile ei, deoarece Dumnezeu este perfect. Este ciudat faptul că lucrarea ei principală, Război asupra sfinților, a fost editată, prescurtată, cu părți mari eliminate. Editorii ei nu par să-i ia gîndurile prea în serios sau să creadă că sînt inerante [fără greșeală, n.n.]. În realitate, ei sînt jenați de unele dintre extremele ei.
Admiratorii ei au simțit, de asemenea, că scrierile ei erau direct de la Dumnezeu. Garrard, secretar personal al lui Penn-Lewis, spune despre cartea ei comentariu la Iov: «„Iov” a fost scrisă sub mîna lui Dumnezeu cu aceeași minunată libertate și dezvăluire cerească ca solia din Cîntarea Cîntărilor.»30 Cu siguranță Aceasta merge mai departe decît iluminarea și aplicarea textului pe care scriitorii înzestrați le experimentează.

Înclinația lui Penn-Lewis către misticism și presupusa și revendicata ei revelație divină directă, a venit într-adevăr din faptul că ea s-a adîncit în scrierile ereticei mistice din secolul al XVI-lea, Madame Guyon.32 Guyon a fost dedicată experiențelor oculte și iluziilor puternice, dar Penn-Lewis spune: „De asemenea, datorez mult cărților lui Madame Guyon și felul în care mi-au arătat calea către viața ‘în Dumnezeu’.”33 Se pare că Penn-Lewis nu a avut discernămînt doctrinar.

Biograful Brynmor Pierce Jones spune de asemenea că Penn-Lewis a fost influențată de tratatele mistice ale lui Fenelon.34 De asemenea, el subliniază că Penn-Lewis a reprodus și a distribuit scrierile lui Guyon.35

De fapt, inițial, Penn-Lewis s-a luptat împotriva învățăturilor lui Guyon și nu a vrut să aibă de-a face cu ele. Împotriva bunului simț și a judecății sănătoase, ea a refuzat să-și asculte propriile avertismente interioare. Neavînd nici o pregătire teologică formală, Penn-Lewis nu se putea pune cu înșelătoriile lui Guyon. [Guyon însăși a renunțat mai tîrziu la misticismul și erezia sa.] [oarecum, la nivel declarativ; în acest sens citiți acest articol, n.n].

  1. GERMENII Word-Faith

În timp ce Penn-Lewis precede mișcarea Cuvîntul-Credinței [Word-Faith], ea se duce în această direcție. Acest lucru ia forma unui discurs pozitiv cînd a afirmat:

„Cuvintele citate, ‘Ai credință în Dumnezeu’, sînt de fapt, după cum se arată în nota marginală, ‘Ai credința lui Dumnezeu’ [Marcu 11:22] … ‘Credința lui Dumnezeu’ este aceasta: atunci cînd El spune cuvîntul, lucrul este făcut. Dumnezeu a spus: ‘Să fie lumină’ și a fost lumină. Cuvintele pe care le vorbești sînt de cea mai mare importanță în viața de rugăciune. În această sferă spirituală, ceea ce spui se creează.”38


Putem noi să creăm vorbind? Din nou, nu există nici un loc în Scriptură care să indice acest lucru. Ne spune Marcu 11:22 că Dumnezeu are credință? Toate lucrările majore ale gramaticienilor greci ne spun că Dumnezeu este obiectul credinței în Marcu 11:22. De asemenea, toate versiunile majore traduc corect „ai credință în Dumnezeu”. Structura greacă nu permite nici o altă redare.39

  1. FII CA MINE


„Crucea” pentru Penn-Lewis a fost o poartă care conducea la „viața superioară” [printr-o experiență de criză] și cineva ar fi putut să piardă acest lucru:

„Cînd sufletul învață semnificația crucii în eliberarea din robia păcatului, fie că este în timpul convertirii, așa cum a fost la Rusalii, fie mai tîrziu, în ceea ce a fost descris ca fiind o „a doua binecuvîntare”, el intră apoi într-o etapă a vieții învingătoare și pe o cale de victorie pe care nu o cunoștea niciodată înainte.”41

Deci mesajul crucii nu a fost doar acela de a găsi pe Hristos și viața veșnică, ci de a intra doar într-o etapă care să permită posibilitatea unei vieți superioare și a unei „a doua binecuvîntări”.

Că experiențele ei au fost modelul pentru ceea ce ea a numit „plinătatea” [abreviere pentru o sfințire întreagă sau lucrarea profundă a crucii], [fiind] și foarte subiectivă este evidentă:

„Aceasta a fost scrisă din experiență și confirmată prin numărul de scrisori aflate în posesia scriitorului, precum și de către martorul lui Dumnezeu către multe alte suflete. Nu există dorință de dogmatizare sau de sistematizare sau de insistență asupra unui punct mai mult decît altul, decît pentru a arăta în principal calea experimentală.”46

  1. OMUL [DIN] INTERIOR

Opiniile lui Penn-Lewis despre natura interioară a omului erau confuze, introspective și nu chiar biblice. Ea a disecat natura interioară a omului în moduri în care Biblia nu o face niciodată.
Ea a văzut „sufletul” drept „carne” și numai duhul ca fiind răscumpărabil:

„… cînd Adam a căzut, duhul s-a scufundat în vasul sufletului și sufletul a căzut în trup – „carnea” – și el a „devenit carne”. În loc ca duhul să domine carnea, carnea a dominat duhul.”48

[distincție pe care o face și Watchman Nee n.n.]

Deși Penn-Lewis a revendicat inspirația divină directă pentru scrierile sale, ea a împrumutat conceptele sale despre suflet, duh și trup de la Tatăl mișcării Keswick din Africa de Sud, Andrew Murray și cartea sa, Duhul lui Hristos.50

Penn-Lewis a folosit Coloseni 2.9-11 pentru a spune că duhul omului a trebuit să fie separat de la trup și suflet51 și s-a referit la aceste înţelegeri ca „psihologie biblică”.52 Versetul în cauză învață în mod clar că noul credincios este scăpat de pedeapsa păcatului său și de vinovăția și condamnarea legii.53
Penn-Lewis confundă faptele cărnii și carnea sau trupul literale și le transformă într-una.54 Aceasta doar adaugă eroare peste eroare. Ea chiar învăța că poate exista o eliberare din „dorințele cărnii”55, nefăcînd nici o distincție între dorințele legitime și cele păcătoase, așa cum face Scriptura [1 Timotei 4.3-5].

  1. CHIAR ERA MAI TÎRZIU DECÎT AU CREZUT EI?

În 1927 [anul morții ei], Penn-Lewis a scris:
„Nu există nici o îndoială … că ne îndreptăm din ce în ce mai mult în umbră, dacă nu avem chiar o prevestire a marii tribulații.”61
Cu toate acestea, ea a făcut aceste afirmații încă din 1906.62 …
Este uimitor pentru această scriitoare că este exaltată, aplaudată și acceptată. Warren Wiersbe scrie într-un mod admirativ și îl citează R.A. Torrey spunînd că Penn-Lewis a fost „unul dintre cei mai talentați vorbitori pe care lumea a cunoscut-o.”63 Cuvinte destul de uimitoare pentru o femeie care a fost puternic criticată de unii dintre cei mai mari comentatori din zilele ei. Este trist că viața lui Penn-Lewis a devenit mai mult hagiografie decît istorie.

Penn-Lewis, anterior a dat învățătură despre „un război care aparține Timpului Sfîrșitului și, prin urmare, practic necunoscut și nepregătit în literatura Bisericii”.66 Deci Biserica trebuia acum să se confrunte cu ceva cu care chiar Domnul Isus și apostolii nu au avut niciodată de-a face.

PETRECEREA S-A TERMINAT
Colaborînd cu Evan Roberts, Penn-Lewis a lansat cea mai cunoscută carte a sa, Războiul asupra Sfinților [1912], care a provocat o furtună de critică și diviziune. Chiar și Roberts în cele din urmă s-a răzgîndit și i-a cerut lui Penn-Lewis să facă revizii, dar ea a refuzat, astfel că i-a indispus pe toți.
Principalele critici sînt exprimate de biograful Brynmor Pierce Jones:

„În primul rînd, psihologii au remarcat că scriitorii îl învinovățeau pe Satan și demonii săi pentru comportamentul care izvorăște din ceea ce ei numesc subconștient. Frustrarea acută și dezgustul de sine, de exemplu, nu trebuie atribuite unei forțe invazive din afară, ci sînt părți naturale ale mecanismului uman. Poate că Jessie și Evan au uitat că Isus le-a dat ucenicilor o listă a forțelor oribile care ieșeau din inima omului.”67


Unii lideri pentecostali au devenit deranjați, deoarece ei „erau convinși că tot ce era scris despre fenomene și despre contrafaceri era un atac către ei.”70

Ca să nu fie lăsați pe dinafară, calviniștii s-au plîns și ei pentru că „n-ar avea nimic de-a face cu dispensațiile, răpirile, mileniul etc.”, în volumul lui Penn-Lewis și Robert „găsind o nouă cauză pentru a se opune acestor învățături.“71

Penn-Lewis și-a dus demonologia la extreme incredibile, chiar pretinzînd că știe exact unde pot locui demonii în corpul unui creștin. Aceasta este pur gnosticism: personal, subiectiv, secret, cunoaștere nemijlocită, în cel mai rău caz – și imaginație nesăbuită, în cel mai bun caz.
Ea a propus în Războiul asupra sfinților că demonii:

„… se îngropă în însăși structura cadrului uman, unii acționînd direct asupra organelor sau apetitului trupului, alții asupra minții sau intelectului, sensibilităților, emoțiilor și afecțiunilor și alții mai repede asupra duhului. În organism se găsesc în mod special în coloana vertebrală, în sistemul nervos și în cele mai adînci centre nervoase, prin care controlează întreaga ființă; de la centrul nervului ganglionar situat în intestine, sensibilitățile emoționale și toate organele afectate de acestea pînă la centrul nervos cerebral din cap, ochi, urechi, gît, maxilar, limbă, mușchi ai feței și țesuturi delicate ale nervilor creierului. Ei pot obține acces treptat și insidios, așa cum s-a arătat deja, dar există cazuri în care aceștia fac un atac brusc, astfel încît să grăbească victima într-o predare involuntară.”78

EU M-AM DETERMINAT SĂ-L FAC
Nu se poate accentua prea puternic că tot păcatul personal este păcatul persoanei [respective] și trebuie mărturisit ca atare [Iacov 1:14-16, 1 Ioan 1:9]. Numai noi sîntem responsabili pentru păcatele pe care le comitem [Ezechiel 18]. Nu există vreun verset din Scriptură care ar sugera că demonii pot să păcătuiască prin mintea, voința și trupul unui credincios. Aceasta le atribuie demonilor mult mai multă putere și abilitate decît Biblia.

SUGESTII OCULTE
Penn-Lewis a condamnat pe bună dreptate scrierea automată ca fiind ocultă și spiritism. În spiritism, oamenii pot deveni medii, iar în stările de transă scriu mesaje și revelații pe care ei le cred că sînt din lumea de dincolo.
După ce a denunțat această practică rea, Penn-Lewis sugerează apoi că creștinii pot practica o formă de scriere automată sub îndrumare divină. Ea sugerează că Scripturile au fost scrise în acest mod și spunînd astfel este aproape să spună că scrierile noastre pot fi echivalente cu Scriptura.75 Ideile oculte ale [cărții] Chemarea lui Dumnezeu [God Calling] nu erau noi pentru A. J. Russell.76
A sugera că noi putem scrie ceva măcar aproape de Scriptură, direct prin inspirație supranaturală de la Duhul Sfînt, minimalizează Sfînta Scriptură și este o gravă interpretare greşită a inspirației divine a Scripturilor [Iuda 6 și Apocalipsa 22.18-19].

ÎN CONCLUZIE
Viața lui Penn-Lewis este un exemplu al următoarelor pericole:

  1. Exaltarea anumitor concepte din Scriptură mai presus de toate celelalte și pierderea echilibrului [așa cum face ea] în domeniile sfințirii, demonologiei și profeției.
  2. Expunerea în lumina reflectoarelor ca învățător, fără pregătire sau fond [teologic].
  3. Luarea prea în serios a propriilor sentimente, stări, impresii și experiențe ca un bun ghid sau ca o definiție și model pentru toți ceilalți credincioși. S-a spus că experiența poate fi uneori un ajutor bun, dar niciodată un ghid bun. Penn-Lewis a fost închisă în interiorul culturii sale religioase și în extremele mișcării Keswick.
  4. Susținerea unei demonologii din impresii, sentimente și experiențe și nu din Scriptură.

Deși Penn-Lewis a prezentat unele adevăruri, care ar putea fi chiar utile pentru unii, scrierile ei sînt atît de supraîncărcate de eroare, emoție umană și subiectivism supralicitat, încît ea nu este un bun profesor de urmat. Ideile tipărite pot părea impresionante, dar trebuie să fie filtrate prin Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne gîndim niciodată că doctrina nouă ciudată și teologia mistică sînt un adevăr profund. Adevărul dus la extreme conduce la tot felul de erori. Acest lucru nu este niciodată mai evident decît în viața și învățăturile lui Penn-Lewis. Credincioșii ar trebui să fie întotdeauna prudenți în a urma pe cineva doar pentru că au ideile lor tipărite. Dumnezeu să ne salveze de adevărul dus la extreme!

 


Documentul complet îl puteți accesa prin click pe următorul link:
JESSIE PENN-LEWIS – Eretica Mistică _ format A5

SURSA: The Quarterly Journal, Personal Freedom Outreach, vol. 20, no. 2, april-june 2000

 

Doar comentarii pertinente și la obiect

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s