DISCIPLINA BISERICII de Jonathan Leeman – chiar conține erezii?

Notă ulterioară:
La solicitarea magnagratia.org, citatele au fost scurtate sau reformulate pentru a ne încadra în numărul limită de caractere.
Cei care doresc citatele in extenso sînt rugați să caute personal în cartea disponibilă online.

Am dori să aducem în discuție o carte care pentru unii este discutabilă din punct de vedere doctrinar și principial. Conține aceasta erezii sau sînt doar greșeli umane acceptabile? Prezintă această carte adevărul biblic sau îl deformează?

Aceasta este DISCIPLINA BISERICII de Jonathan Leeman, care poate fi consultată la:
www.9marks.org/ sau  www.magnagratia.org

De asemenea, am identificat pe blogul https://www.challies.com recomandări cu caracter pozitiv datînd din perioada 2004-2008 referitoare la Mark Dever și 9Marks.  https://www.challies.com/?s=mark+dever

Aceasta a fost analizată și pe blogul ioan8. [notă: la articolul respectiv susținem doar punctele de vedere care sînt prezentate și în acest articol].

Abaterile de la învățătura Scripturii din această carte a necesitat totuși o postare separată și pe acest blog.

Pentru analiza premiselor de la care se pleacă în sistemul 9Marks vă recomandăm următoarele legături [recomandăm la modul general]:
paginacrestina.wordpress.com partea 1
paginacrestina.wordpress.com partea 2
– paginacrestina.wordpress.com partea 3

Dorim ca prin analiza prezentată aici să punctăm învățăturile greșite, ereziile, iar pentru cei mai sensibil am scos și cîteva citate corecte biblic [la final].

Concluzia generală nu este una pozitivă: cartea NU este de recomandat.

Pentru subiectul „disciplina bisericii” există și alte cărți, broșuri, articole etc. dintre care:
Disciplina – John Nelson Darby, poate fi consultată la:  clickbible.org  și la  comori.org

 Web:

NOTĂ ulterioară: nu încercăm să subminăm sau să denigram în mod global Magna Gratia. Această postare are de-a face doar cu cartea și autorul în discuție.

 

În continuare partea „amară” a cărții; prea multe erezii pentru o carte de precizie exegetică recunoscută:

p.2 – spune o recenzie că această carte are precizie exegetică – elogiu fără discernămînt.

p.3 – este considerată operă de nivel teologic și cu unicitate pe acest subiect – înseamnă că nu a citit prea mult cel care a făcut astfel de afirmație. Există lucrări despre disciplina în adunări pe baze mai biblice decît aceasta.

p.4 –  „înflăcăra imaginația etc. – interesant efect pentru o carte creștină.

În Biblie găsim că înflăcărarea este cea a darurilor, nu a imaginației. 2Timotei 1.6

p.16 și p.53
– a punctat bine diferența dintre cele 2 evanghelii, numai ca pentru prima varianta nu are o atenționare, ci doar afirmația că unii se opresc doar acolo, iar la p.17 spune ca tot ce scrie la nr. 1 este adevărat.
Ceea ce nu știe Leeman este ca varianta nr. 1 se numește Easy believism, o evanghelie diluată, care nu poate produce naștere din nou.
– la evanghelia nr. 2 a spus bine pînă spre final, apoi a comis o eroare, evident nescripturală, cu afirmația că atunci cînd se produce împăcarea din partea lui Dumnezeu, se produce și o împăcare cu biserica, fapt care sună a misticism catolic, nicidecum a teologie biblică.

De asemenea, a spune că Dumnezeu iubește doar în anumite circumstanțe nu se raportează la iubirea pe care ne-a arătat-o Dumnezeu în Domnul Isus Cristos înainte de creație.
Iubirea noastră din partea lui Dumnezeu a fost necondiționată pentru că EL decis după buna plăcere a voii Lui să ne aleagă spre mîntuire în Domnul Isus.
Prin prezentarea evangheliei nu se arată atît de mult dragostea lui Dumnezeu, cît dreptatea Lui!
Domnul Dumnezeu are toată dragostea manifestată față de Fiul Său, iar în El Își găsește toată plăcerea. Noi suntem niște beneficiari umili ai acestei dragoste mari.

p.22 – spune că lumina este un lucru care îi atrage pe cei care se află în întuneric
Dumnezeu Însuși îl contrazice pe Leeman, prin Ioan 3.19-21.

p.45 – spune că biserica/cei credincioși ca grup constituie atracție pentru cei de afară
De asemenea contrazis de Matei 24.9, Marcu 13.9, Luca 21.12, Ioan 15.19

p.31 – spune că disciplina în biserică demonstrează șidragoste față de lumea
O inepție nebiblică.
E adevărat că trebuie să ne pese de oamenii din jurul nostru, chiar să îi iubim sacrificial [2Petru 1.7 – iubirea de oameni „agape” este aceeași cu care ne-a iubit Dumnezeu cînd L-a sacrificat pe Domnul Isus], dar contextul disciplinei are un singur mandat: „Fiți sfinți fiindcă Eu sînt sfînt”. 1Petru 1.14-19, o poruncă ce ne direcționează către Dumnezeu, nu spre oamenii din afară.

p.43 – „aparține împărăției Satanei
În cel mai bun caz a făcut o comparație nefericită, DAR a spune că un om salvat va aparține regatului lui Satan cînd este excomunicat este o erezie!
Aceasta ar echivala cu arminianismul cîștigării și pierderii salvării după faptele omului.

p.47 – „să domnim … peste … creație
A domni împreună cu Domnul Isus nu este scopul lui Dumnezeu.
Scopul Lui a fost ca să „ducă mulți fii în glorie”. Evrei 2.10

Citarea textului din Efeseni 3.6 în afara contextului.
Efeseni 2:14-16 -[14]Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea [15]și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuși un singur om nou, făcând astfel pace, [16]și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia.

La ce „singur om” se referă și la ce „pace”?
Se referă la faptul că Dumnezeu nu mai face diferență între Evrei și Națiuni în actul Salvării [un singur om], iar pacea este aceea că nu mai există ură față de [și de la] națiuni, cum că ei nu pot să beneficieze de mîntuire la fel ca evreii.

p.55,57 sacramente – utilizarea termenului este specific catolicismului, evanghelicii utilizînd alte cuvinte ca: rînduieli, porunci, acte de cult [cine are cult] etc.

p.57 – pentru a se confirma … și pentru a se supraveghea

Oare pt confirmare și supraveghere sîntem adunați? Nu pentru a arăta unitatea credincioșilor cum și Dumnezeu este unul în esență?
Ioan 17.21-23 – comuniunea dorită de Domnul Isus
Efeseni 3.16-19 – cîștigul comuniunii sfinților

p.57 –  „a proteja Numele”

Din cîte știm, protejarea Numelui lui Dumnezeu este responsabilitatea Lui exclusivă. Isaia 42.8

Noi avem responsabilitatea de a proclama Numele Lui. Fapte 1.8-martori,  Fapte 9.15-purtător de vești, Romani 9.17-Numele să fie vestit, 2Tesaloniceni 1.12-Numele să fie glorificat în viața noastră, Evrei 2:12-vestitori, Evrei 13.15-mărturisitori.

Da, se spune că din cauza unora este hulit Numele Domnului, dar are legătură cu mărturia noastră mai mult decît cu Numele Lui care să aibă nevoie să fie protejat.
Cînd ne comportăm „ca la Carte” nu facem decît să aducem glorie pentru El.

p.59 – „ceremonii de căsătorie … „legământ””

Unde a găsit el scris că membrii bisericii fac legămînt unul cu alții, legămînt între un convertit și biserică?
Asocierea cu imaginea căsătoriei tinde să dea membralității o alură de „neschimbare”, ceea ce se pliază foarte bine pe viziunea lui/lor despre membralitate.
De asemenea, în Noul Legămînt, Dumnezeu este inițiatorul, dar nu noi suntem cei care facem legămînt cu El.
Textele din scrisoarea către Evrei despre Noul Legămînt fac referire la perioada cînd națiunea Israel va intra iarăși în atenția lui Dumnezeu.
Nu găsim nicăieri în NT că noi intrăm în legămînt cu Dumnezeu.

p.62 – spune că cei care sînt membrii nu pot demisiona

Pur și simplu această situație nu ar exista dacă membralitatea ar fi pe baze biblice.
Demisia din ce anume? Ești angajat undeva?
Cuvîntul „membru” este utilizat de apostolul Pavel în imaginea comparativă a unui trup fizic, iar în rest sunt utilizați termeni ca sfinți, credincioși, frați etc.
Unitatea o dă Dumnezeu Duhul Sfînt, nu un act semnat de credincios; iar demisia nu există!

p.66 – spune că cei care sînt creștini sînt afundați în păcat [termenul din carte este căzuți]

Este adevărat că creștinii nu devin perfecți, dar a susține că încă mai pot să fie căzuți în păcat, aceasta arată că nu face departajarea necesară în planurile salvării.
Galateni 5.4 ne arată o cădere, dar aceea se referă la cei nesalvați, care doreau anexarea faptelor legii la credința în Domnul Isus Cristos. La fel Evrei 6.6.
Romani 6.2,7,18.22 – arată clar scăparea din sclavia păcatului a celor credincioși.

p.99 – Prima mențiune despre disciplinare în caz de erezie și tratată într-o singură propoziție.
Erezia este cea care afectează profund o congregație, de aceea apostolul Pavel spune că după două mustrări trebuie să ne îndepărtăm de omul eretic [care dezbină- traducerea Cornilescu 1924]. Este o cale subtilă prin care pot să fie afectați credincioșii, nu ca păcatele grosolane prezentate ca exemple în carte.

p.114 – primirea persoanelor disciplinate de către altă biserică

Conform cu ceea ce spune la p.115 există interdependență și consfătuire între biserici, dar fiecare este responsabilă pentru ce face.
Dacă o congregație acționează biblic în excluderea unui individ/mai mulți, de ce o altă adunare ar fi fără discernămînt în acceptarea aceluia/acelora fără cercetarea cauzelor?
Apostolul Pavel cînd spune că să fie „dat pe mîna lui Satan” nu a spus că acea mînă poate să fie și o altă congregație.

p.170 – Dever este citat cu o imagine că o biserică fidelă Cuvîntului ar putea să simtă puternic efectul descoperirii și aplicării disciplinei

Leeman face și unele afirmații bune referitor la începutul disciplinei într-o adunare, dar ceea ce afirmă Dever aici e o contradicție.
O adunare concentrată pe Biblie nu are nevoie de mult timp ca să vadă că disciplina este parte integrată în viața „de biserică”, astfel că imaginea e cel puțin ridicolă.

p.173 – spune că ieșirea din congregație se face numai dacă acea biserică permite.

Nu găsim nicăieri că părăsirea bisericii ține de faptul dacă acea biserică vrea sau nu să te lase să pleci. Asta ar însemna limitarea libertății. Abuz de autoritate.
Avem scris în Evrei 10.25 destul de clar că unii își făcuseră obicei din părăsirea congregației, fără nici un „aviz de liberă trecere”.

p.174 – spune că o parte din existența bisericii este și ca noi să fim protejați de noi personal 

 Bisericile există pentru a proclama Numele Domnului pe pămînt, iar anumite rezultate ale unității pot include și grija frățească.
Cum ramîne cu „cine cunoaște lucrurile omului afară de duhul omului care este în el”? 1Corintieni 2.11.
Întotdeauna există o rezervă a faptului că numai „Domnul cunoaște pe cei ce sînt ai Lui”, iar partea adunării este să analizeze pe „cine rostește Numele Domnului să se îndepărteze de fărădelege”, adică exteriorul.

p.191 – menționează liderii și modul cum ar trebui ei să perceapă disciplina, să nu creadă că ei au o dreptate a lor proprie, ci că sînt ținuți de îndurarea lui Dumnezeu.

Ideea e bună, DAR de disciplina lor [a prezbiterilor] cine se ocupă? Nu am găsit în carte o singură propoziție despre un lider pasibil de disciplină.

p.192 – spune că nu există suport în Biblie pentru condamnarea jocului de cărți [considerăm că se referă la o dependență…]

 Dacă nu ai bază biblică pentru jocul de cărți [ca dependență] atunci ce faci în caz de fumat?


Acum partea cu citate idei corecte pentru cei sensibil deranjați de prima parte:

p.29 – Dumnezeu ține unele lucruri în umbră ca să depindem de EL

p.31 – dacă nu aplicăm disciplina în adunare ne credem mai drepți decît Dumnezeu, conform Evrei 12:6

p.38 – există 2 tipuri de disciplină: una formativă cu scop de instruire și una corectivă cu scop de îndreptare.

p.39 – există 2 preocupări principale în disciplinare: 1] ca păcatul să fie recunoscut și 2] ca cercul de persoane implicate să fie cît mai mic posibil.

P.56 – spune că biserica declară cine aparține regatului celest și cine nu

AR FI CEVA MAI CORECT că biserica afirmă sau infirmă asocierea cu o persoană conform faptelor acesteia.

p.60 – disciplina este instituită în cazul în care nu sînt roduri vizibile sau cînd rodurile sînt greșite.

p.75 Elemente de luat în considerare în disciplină:
– păcatul trebuie să fie vizibil, deci dovedit, nu suspectat.
– păcatul trebuie să aibă un grad de gravitate
– persoana nu se pocăiește de păcat

p.100 – trebuie să se plece de la prezumția că cel în cauză este nevinovat [atunci cînd nu este ceva dovedit clar]. Trebuie să căutăm să fim informați inainte de a pronunța ceva cu siguranță.

p.105-106 Etape ale disciplinării

p.171 – disciplina va fi înțeleasă de biserică dacă au parte de înțelegere corectă a evangheliei și a conceptului de om creștin.

p.176-177 –  faptul că dragostea biblică nu este similară cu cea înțeleasă de lume. Cine înțelege conceptul de dragoste din Biblie va considera necesară și disciplina în biserică.


Autorul Leeman are întîi nevoie de a învăța TEOLOGIE, pentru a putea mai apoi să ofere sfaturi de eclesiologie!

Doar comentarii pertinente și la obiect

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s