Caracteristicile unei secte „creștine”

Caracteristicile unei secte „creștine”

Sursa [imaginea nu are o semnificație specială, doar că face parte dintr-un film rusesc despre o sectă cu activități ciudate]

2 Timotei 4.3,4 [GBV2001]:
Pentru că va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, dorind să-şi desfăteze [Lit. „să-şi gâdile“] urechile, îşi vor strânge o mulţime de [Lit. „îşi vor îngrămădi“] învăţători după poftele lor; şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate [Sau „vor fi abătuţi“] spre basme.

Luca 11.43–46 [GBV2001]:
„Vai de voi, fariseilor, … pentru că sunteţi ca mormintele care nu se arată, şi oamenii care umblă pe deasupra nu ştiu aceasta“.
Şi unul dintre învăţătorii legii, răspunzând, I-a spus: „Învăţătorule, spunând acestea, ne înfrunţi şi pe noi“.
Şi El a spus: „Vai şi de voi, învăţători ai legii, pentru că împovăraţi oamenii cu poveri greu de purtat, iar voi înşivă nu atingeţi poverile nici cu unul din degetele voastre.”

Matei 23.15 [GBV2001]:
„Vai de voi, cărturari şi farisei, făţarnicilor! pentru că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un singur prozelit şi, când s-a făcut, îl faceţi fiu al gheenei de două ori mai mult decât voi.

 ––––––––––––––

Cu toate că, dacă privim din perspectiva unor grupuri religioase, toate celelalte grupuri [în afară de ei] sînt secte și promovează erezii, vom discuta la modul general acele particularități după care vom putea recunoaște o sectă atunci cînd intrăm în contact cu membrii lor.

De menționat că, așa cum ați observat și în versetele de început, este posibil să identificați drept SECTĂ chiar și culte religioase recunoscute oficial.
Orice asemănare cu realitatea este pur și simplu intenționată! 🙂

Vom specifica atît acele particularități care atrag imediat atenția, cît și pe acelea care nu sînt evidente decît după mai mult timp de discuții și interacțiune.

Definiția din dicționarul explicativ la limbii romîne:
SÉCTĂ, secte, s.f. Comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepţii unei doctrine (filozofice sau politice). – Din fr. secte, lat. secta. [DEX ’98]

Definiția sub care ar trebui înțeleasă SECTA din punct de vedere biblic:
Orice grup religios [oficial sau nu] care nu urmează învățăturile biblice în sensul lor transmis de Domnul Isus și apostoli.
În principal grupurile care au abateri [declarate sau nu] de la învățăturile creștine esențiale/fundamentale [Dumnezeu, mîntuirea, păcatul etc.]:
– inclusiv cei care au doctrine corecte, dar nu le aplică;
– de asemenea, grupurile care au doctrine esențiale corecte, dar care în chestiunile neesențiale încalcă principii biblice.
– orice grup care are alt scop decît, primordial, glorificarea lui Dumnezeu și, ca obiectiv, mîntuirea celor necredincioși/atei/agnostici etc.

Problema care se ridică este că mult mai frecvent vedem grupuri mari de așa-ziși „creștini”, recunoscute în mod oficial drept „culte creștine”, dar care în mare parte sînt doar niște „morminte văruite” și „fîntîni fără apă”, care nu mai au nici o tangență cu creștinismul biblic din cauza abaterii de la dogmele și doctrinele biblice, multelor tradiții extra-biblice, rutinei, lipsei călăuzirii Duhului Sfînt, lipsei liderilor cu adevărat credincioși etc.
Astfel că, în conformitate cu definiția a doua, avea de-a face cu un număr mult mai mare de secte decît se știe în mod general.

Alte definiții/articole pot fi consultate la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sectă [incorect parțial]
https://www.gotquestions.org/Romana/definitie-secta.html [corect]
https://moldovacrestina.md/ce-este-erezia/ [corect]
https://paginacrestina.wordpress.com/ce-este-o-secta/ [corect]
http://www.rcrwebsite.com/common.htm [corect]


A. Caracteristici generale:

1.) Neagă una sau mai multe din doctrinele de bază ale creștinismului:
– neagă dumnezeirea și/sau umanitatea Domnului Isus, Triunitatea Divină (Trinitatea), păcatul, judecata viitoare, învierea morților, necesitatea nașterii din nou etc.

2.) Au influențe teologico-religioase din occident sau [mai nou] orient [nu negăm aportul fraților din alte țări în implicarea misionară și în ajutorul dat adunărilor din Romînia, dacă au fost făcute după voia lui Dumnezeu, în adevăr și cu sinceritate].
– în general nu au numai influențe, dar și directive bazate pe o conducere managerială [un control efectuat de ierarhiile superioare] etc.

3.) Se proclamă singura grupare/singurul cult la care găsim mîntuirea [sau, eventual, cea mai pură teologie]

4.) Chemarea celor din afară nu are în centru Evanghelia, ci omul, atît cel care este chemat, cît cel/cei la care se cheamă. Cel mai des se încearcă întîi socializarea și mai apoi „confruntarea” cu subiecte mai delicate precum depravarea omului, pocăința, iertarea păcatelor, mîntuirea etc.

5.) Amestecă învățăturile Bibliei cu alte învățături de natură cel puțin dubioasă, rezultînd „ceva ciudat la auz” pentru un credincios care cunoaște Sfînta Scriptură.

6.) Demonstrează o insistență enervantă [de multe ori] în prezentarea principalelor puncte de interes pentru respectivul grup. Sînt foarte fervenți în combaterea oricărui atac pentru dărîmarea a ceea ce susțin ei.

 

B. Caracteristici specifice:

 

1. Nu Îl au în centrul atenției pe Domnul Isus Hristos [biblic ar fi: 1 Cor. 2.2; Col. 1.18; Col. 2.20-23]
Direcția ideilor vehiculate de ei este către anumite puncte așa-zis neesențiale din punct de vedere teologic [cu toate că acele puncte au valoarea lor, nu au o importanță mai mare decît Evanghelia și Mîntuirea]. Sînt susținute și discutate intens, de exemplu:

A] abstinența totală de la consumul anumitor alimente și băuturi [precum carnea de porc, băuturi alcoolice etc.], lucruri care „pier odată cu întrebuințarea lor” și pentru care nu avem scrise porunci clare în Noul Testament [nu încurajăm consumul de carne sau de băuturi alcoolice [datorită faptului că nu este prea sănătos în primul rînd], dar abstinența totală de la acestea poate fi cel mult opțiunea personală datorită cugetului/conștiinței proprii fratelui/surorii și ca să nu facă pe alții să păcătuiască, nu o regulă pentru toată comunitatea eclesială – probabil vom trata mai detaliat aceste chestiuni într-un articol viitor].

B]  învățături marginale/subiecte periferice, în detrimentul celor centrale și în defavoarea unor discuții fructuoase despre bogățiile spirituale din Cuvîntul lui Dumnezeu.
Aici se încadrează învățături despre ținerea unor zile, modalități de realizare a unor ritualuri/„taine”/„sacramente” [Cina, botezul, căsătoria etc.], traduceri ale Bibliei și greșeli de traducere, modul de organizare și administrare a bisericii, spălarea picioarelor, purtarea verighetelor [nu ne referim aici la accesorii purtate pentru alte scopuri, cum ar fi cercei, inele, brățări etc.], purtarea obligatorie a costumului la biserică, organizarea nunților, utilizarea instrumentelor muzicale în biserică etc.

2. Înălțarea omului ca participant în mîntuirea personală [biblic ar fi: Rom. 1.17, Rom. 3.21,22; Gal. 2.16, Efes. 2.8,9; Flp. 3.9]
adăugarea faptelor bune ca „ajutor” în mîntuirea personală [cu toate că faptele bune, faptele din Duhul Sfînt, sînt DOVEZI ale mîntuirii și sîntem chemați să fim „cei dintîi” în realizarea lor, ele nu contribuie la cîștigarea unei părți din mîntuirea noastră sau la destinul nostru final – mîntuirea și destinația finală le-a cîștigat Domnul Isus Hristos „odată pentru totdeauna” prin jertfa de pe Golgota, murind pentru noi și vărsînd sîngele Său omenesc curat pentru a acoperi păcatele noastre].

  • ținerea unor zile ca fiind de necesară în mîntuire sau în dovedirea acesteia.
    Coloseni 2.16-17 GBV2001
    „Deci nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare sau de lună nouă sau zile de sabat, care sunt o umbră a lucrurilor ce aveau să vină; dar trupul este al lui Hristos.”
    Galateni 2.16 GBV2001
    „dar [Unele ms. omit], ştiind că omul nu este îndreptăţit din faptele legii, ci prin credinţa în [Lit. „lui“] Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim îndreptăţiţi din credinţa în [Lit. „lui“] Hristos, şi nu din faptele legii; pentru că din faptele legii nimeni [Lit. „nici o carne“] nu va fi îndreptăţit.

  • cîștigarea mîntuirii [personale sau pentru alții] prin activități specifice, cum ar fi: evanghelizarea ambulatorie, rugăciunea pentru cei morți, ritualuri, posturi, acte caritabile etc.

3. Atacarea altor grupări religioase cu scopul de a-și etala propria comunitate și corectitudine [biblic af fi: 2 Cor. 6.1-10]
Atît timp cît ceilalți sînt greșiți, iar ei sînt „corecți”, există variata de a-și etala corectitudinea printr-o comparație care să reflecte cel mai mult greșelile celorlalți în așa fel încît cei „lesne crezători” să fie bulversați și înclinați să accepte „îndreptarea” pentru a nu pierde cumva una din „lojele” speciale din cer sau de pe pămînt [ceva similar cu gîndirea greșită a lui Iacob și Ioan cînd au venit să ceară Domnului Isus locurile speciale de la dreapta și stînga Lui].

Sectele speculează în special acele segmente teologico-istorice care nu sînt foarte clare sau nu sînt discutabile datorită stabilirii lor drept normă de către alții mult mai credincioși, învățați și capabili.

Sectele au în general proprii autori pe care îi citesc și promovează, dezvoltînd o vedere „ochelari-de-cal” și fiind foarte siguri pe ceea ce li se inoculează, de cele mai multe ori greșit/eretic. Multe din așa-zisele cercetări ale unora nu sînt decît aberații filozofico-fantastice, neavînd legătură cu realitatea biblică.
Mare grijă deci la ceea ce citiți!

4. Facerea de „ucenici” [într-o mare măsură] dintre „rătăciții” din alte grupuri religioase/creștine [biblic ar fi: 2 Cor. 6.1-10, 2 Cor. 10.15-18]
În loc să aibă grijă ca Împărăția/Regatul lui Dumnezeu să crească prin pocăința celor din lume [cei nemîntuiți], se face un fel de reorientare a celor deja „ucenici” în sensul adoptării lor pe post de nou-convertiți.
Acest lucru este posibil și datorită lipsei de părtășie/comuniune autentică din interiorul multor adunări/biserici, astfel că cei care nu au mari tangențe cu propria comunitate riscă să fie cea mai ușoară „pradă” pentru secte [uneori cei din această categorie nu sînt dintre cei mîntuiți].

Pe de altă parte există credincioși care, fiind sătui de tradiții și infinite „cuvinte meșteșugit alcătuite” [dar fără puterea Duhului Sfînt], aleg să ducă o viață de „pustnic social” [definit aici drept un „credincios” care nu are părtășie cu nici o comunitate creștină, dar trăiește în mijlocul lumii, nefiind separat de societate].
Aceștia sînt de cele mai multe ori „duși încoace și încolo de orice vînt de învățătură”, slabi în viața spirituală, nefiind capabili să distingă între adevăr și erezie mascată.
Ei sînt cei care vor fi „racolați” destul de ușor de membrii sectelor.

De asemenea mai există „nemulțumitul spiritual” care dorește foarte mult să experimenteze [cel mai des] aceleași miracole ca cele din timpul apostolilor, numai că ei nu au vreo misiune de autentificat în societatea unde sînt, iar viața lor lasă mult de dorit la capitolul morală/corectitudine.
Și aceștia sînt atrași ca de un magnet de acele secte care oferă [verbal, poate chiar și practic uneori] acel tip de experiențe „glorioase”.

Nici tipul „eu-știu-acum-mai-bine-cum-stă-treaba” nu scapă de atracția manifestată de secte. Principala cauză o reprezintă așa-zisele „descoperiri” mai adînci pe care le-a obținut, de obicei, printr-o logică deficitară și o apropiere fără discernămînt față de Cuvîntul scris [inclusiv cărți dubioase]. Aceștia descoperă dintr-o dată că roata trebuie să fie ovală și că mersul în două picioare este inferior celui pe 4 membre.
În acest fel, încrederea în logica proprie face ca să caute [și chiar să găsească] acel grup de oameni care împărtășesc aceeași „teologie” ca a lui.

5. Folosirea de metode umaniste de „atragere” și/sau „formare” de „ucenici” [biblic ar fi: Luca 9.57-62; 1 Cor. 2.4,5]
Aici putem menționa:
– chemarea celui nemîntuit la ceea ce se numește „easy-believism” [credință ușoară, facilă, tradus aproximativ], spunîndu-i-se că nașterea din nou nu este urmată neapărat de o schimbare a vieții, de renunțare de păcat, [2 Cor. 13.5; 2 Petru 1.8-10]
– asigurarea unora că dacă fac o rugăciune după un alt creștin sau dacă ridică o mînă, asta le asigură viață eternă fără să își facă prea multe griji dacă credința lui a fost autentică sau nu, [Matei 7.21; Matei 16.24]
– organizarea de evenimente cu caracter non-religios, dar care să încurajeze socializarea,
– oferirea unor bunuri materiale,
– solicitarea unor acte de umilință și acte caritabile pentru a putea obține iertarea de păcate,
– lejeritatea în comportament, vestimentație, locuri frecventate etc., cu scopul de a înțelege mai bine situația celui pe care vor să îl „evanghelizeze”.

6. Descoperiri misterioase („revelaţii”) cunoscute doar lor [biblic ar fi: Deut. 13.1-3; Deut. 13.6-8; 2 Cor. 2.17; Gal. 1.8,11; Col. 2.18]
„Învăţăturile grupului nu se pot înţelege fără ajutorul lor. Până ce nu sunt cunoscute regulile lor speciale, pe care doar ei le cunosc, nu se poate afla adevărul! Astfel, omul devine un sclav doctrinar al sistemului şi orice investigaţie a învăţăturilor este dispreţuită sau chiar pedepsită cu excomunicarea (excluderea).” [http://www.rcrwebsite.com/common.htm]

7. Flexibilitatea doctrinelor [biblic ar fi: 2 Cor. 11.4, 2 Cor. 2.17; Gal. 1.8]
„Uneori sectele fac schimbări majore ale învăţăturilor, datorită unor situaţii specifice. Ele încearcă cu disperare să ascundă aceste schimbări doctrinare de orice investigaţie istorică. Multe din aceste organizaţii dobândesc un avantaj zdrobitor activând în ţări unde trecutul lor este complet necunoscut. Exploatează ignoranţa faţă de ei a cetăţenilor unor ţări unde informaţiile cu privire la trecutul lor ruşinos nu ajung sau nu există deloc.” [http://www.rcrwebsite.com/common.htm]

De multe ori se fac predicții despre anumite evenimente care vor avea loc fără ca acestea să se realizeze așa cum au „profețit”. Cele mai frecvente sînt profețiile despre revenirea Domnului Isus.
Atunci cînd profeția nu s-a împlinit, fie au fost oferite niște explicații [grosolane] de ce nu s-a întîmplat, fie a fost schimbată modalitatea în care s-a realizat evenimentul.

8. Exploatarea financiară  [biblic ar fi: Ezec. 34.3; 2 Cor. 9.7; 2 Cor. 11.9,20; 2 Cor. 12.14,15 Matei 20.25-28; 1 Petru 5.2 etc.]
„În loc de a apela la harul lui Dumnezeu ca mijloc de colectare de fonduri, cultele [și/sau sectele, n.n.] pretind membrilor lor să „dea” un anumit procent, sau să „dăruiască” din bunurile lor personale. La fel de mult timp se dedică banilor cât lucrării spirituale! În cazurile mai bizare însă, membrilor (sau chiar posibililor membri), li se cere să-şi încredinţeze toate averile organizaţiei. Membrii devin sclavii organizaţiei şi depind de ea pentru orice.” [http://www.rcrwebsite.com/common.htm]

9. Conducere autoritară [biblic ar fi: Ezec. 34.4; Matei 20.25-28; Marcu 10.42-45; Luca 22.25-27; 1 Petru 5.3 etc.]
„Conducătorii sau fondatorii acestor mișcări pretind (în mod direct sau indirect) închipuite calități mesianice ca temei al autorității lor. Tind să pretindă supunere absolută. Liderul cultului este plasat pe piedestalul divinității. Odată ajunși sub influenta cultului puțini membri mai îndrăznesc să o pună la îndoială.” [http://www.rcrwebsite.com/common.htm]

10. Încrederea în alte texte „sacre” decît Scriptura [biblic ar fi: Apoc.22.18; 2 Ioan 9; Gal. 1.8,9; Prov. 30.5,6; Col. 2.8]
„Alte cărţi câştigă întâietate faţă de Scriptură şi o interpretează. Biblia este eclipsată de „revelaţiile” mai noi, care de obicei, provin de la liderii sau fondatorii grupului.” [http://www.rcrwebsite.com/common.htm]

download
Sursa [este simbolizat sincretismul, atunci cînd se dorește ca Evanghelia/Biblia să fie acceptată]

Prieten sau frate drag care ai reușit să citești pînă aici, te rugăm să verifici înaintea lui Dumnezeu cu Biblia dacă ce se spune se și face, dacă ceea ce scrie se și practică!!
Cei născuți din nou au la dispoziție resursele necesare [Duhul Sfînt și Biblia] pentru a reuși să aibă discernămînt și astfel se vor putea bucura de părtășia autentică a unor frați credincioși și dedicați Domnului Isus, privind cu siguranță și bucurie spre gloria viitoare.

Să ne rugăm lui Dumnezeu inclusiv pentru cei prinși în secte și să facem eforturi ca să smulgem „din foc pe unii” și să urîm „haina mînjită de sînge” [aluzie la compromisul idolatru/moral al unora abătuți de la credință].

Pagina http://www.rcrwebsite.com/common.htm [05.10.1999] este sursa primară pentru punctele 6-10, această informație găsindu-se și pe alte situri, dar la date mult mai recente [și fără ca sursa să fie citată].

Trimiterile biblice de lîngă subtitluri au rol informativ și orientativ, existînd probabil și altele mult mai clare și mai precise.

––––––––––

Descarcă articolul în format A5, PDF: legătură document.

Doar comentarii pertinente și la obiect

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s