„Crez”

Ca să fii catalogat drept creștin trebuie să [fii născut din nou și să] crezi și să susții următoarele:
1. Triunitatea Divină – Dumnezeu este Unul, în care coexistă 3 Persoane cu atribute egale.
2. Domnul Isus Hristos – este 100% Dumnezeu și 100% om pentru eternitate.
3. A Doua Venire – Domnul Isus va reveni pe pămînt în mod fizic pentru a domni și judeca.
4. Salvarea (Mîntuirea) – este doar prin har, doar prin credință, doar prin Domnul Isus.
5. Biblia – este în totalitate fără eroare și suficientă pentru toată viața credinciosului.

Pe acest blog se susțin următoarele direcții:
Triunitatea – Creaționismul – Dispensaționalismul progresiv – Cesaționismul – Pre-Tribulaționismul – Milenismul

Declarație scurtă

1. Există un singur Dumnezeu, Triunic – revelat în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt [co-Eterne, co-Infinite, co-Egale] – Creator și Salvator, revelat în Biblie [66 de cărți], Scriptura inspirată și infailibilă în forma originală. El a creat [în zile literale] tot ceea ce se vede și ce nu se vede.
2. Omul creat în a șasea zi a păcătuit și a căzut din starea de puritate inocentă în grădina din Eden, a murit spiritual, s-a despărțit de Dumnezeu și merită pedeapsa eternă, iadul.
3. Singura posibilitate de salvare a omului păcătos este prin credința [nu prin fapte bune] în sacrificiul înlocuitor al Domnului Isus Hristos [născut din fecioara Maria], Dumnezeu real și Om real. Faptele bune sînt urmarea mîntuirii, nu cauza ei. Cel născut din nou are siguranța vieții eterne, fiind ținut de Dumnezeu.
4. Cei credincioși se adună pentru Numele Domnului Isus [local și vizibil] ca să Îl glorifice și să crească spiritual, împlinind și 2 porunci: Cina [ca reprezentare a Domnului] și Botezul [ca mărturie a celui credincios].
5. Adunarea Îl va întîmpina pe Domnul Isus în „văzduh” în momentul Răpirii, înainte de Necazul cel Mare, va fi împreună cu El și va domni cu El pentru eternitate. Va exista și o perioadă de 1000 de ani literali [după Necaz] în care Domnul Isus va domni pe pămînt împreună cu sfinții săi răscumpărați.
6. Va fi o înviere atît a celor drepți, pentru viața eternă, cît și a celor nedrepți/păcătoși, pentru condamnare eternă în iad.

Declarație de credință (Ce credem și susținem)

1. DUMNEZEU

Scripturile mărturisesc că Dumnezeu este spirit (duh) a cărui natură este lumină, iubire și sfințenie; El este infinit, etern, atot-înțelept, atotputernic, atot-știutor (omniscient). Există doar un singur Dumnezeu, dar Dumnezeu este descoperit ca trei Persoane distincte: Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt. Aceasta este doctrina tradițională a Triunității Divine care nu poate fi înțeleasă complet de către mintea umană.  
*** Geneza 1.1; Exod 3.14; Psalm 115.3; Luca 1.37; Psalm 139.1-16: 145.17; 1 Petru 1.16; Maleahi 3.6; Ioan 3.16; Psalm 103.8; Ioan 4.24; 5.26; 1 Tesaloniceni 1.19; Deuteronom 6.4; Geneza 1.26; Matei 3.16-17; 28.19-20; Ioan 14.16; 1 Corintieni 12.4-6; 2 Corintieni 13.14; 1 Ioan 5.7; 1 Ioan 3.16

1.1. Dumnezeu TATĂL

Dumnezeu Tatăl este perfect în sfințenie, infinit în înțelepciune, nemăsurat în putere (atotputernic). Ne bucurăm că El Însuși privește cu milă la căile oamenilor, că El aude și răspunde la rugăciuni și că El salvează din păcat și moarte pe toți cei care vin la El prin Domnul Isus Hristos.

Genesa 1.1; 17.1; Exodul 6.3; Deuteronomul 4.35; Psalmul 90.2; 139.7-10; Isaia 40.28; Ioan 4.24; 1 Ioan 1.5

1.2. Dumnezeu FIUL [DOMNUL ISUS HRISTOS]

Altă Persoană a Triunicului Dumnezeu este Fiul, al cărui nume este Domnul Isus Hristos (care nu este singurul nume sau singura titulatură). El a existat din Eternitate cu Tatăl (inclusiv ca Fiu). La întruparea Sa, fără schimbare în divinitatea Sa, Fiul etern al lui Dumnezeu a devenit un om prin miracolul nașterii din virgină (fecioară). Domnul Isus Hristos a fost, este și va fi Dumnezeu complet și om complet. El a trăit o viață fără păcat (fără a exista posibilitatea de a păcătui), a făcut miracole pentru a dovedi că El era Dumnezeu și Mesia, a murit o moarte substitutivă (de înlocuire) pentru toți oamenii, a fost îngropat și a înviat din mormânt în trup a treia zi. După aceea s-a înălțat la cer și îndeplinește în prezent lucrarea Sa de mediere (mijlocire). El a promis să se întoarcă pentru a răpi Adunarea sfinților înainte de Tribulație (Necazul Cel Mare) și să se întoarcă pe pământ pentru a stabili domnia Sa de o mie de ani de la sfârșitul Tribulației.
*** Isaia 53.4-5; Matei 18.11; 20.28; Ioan 1.1,14; 3.16; 8.58; Romani 3.25-26; 1 Corinteni 15.3; 2 Corinteni 5.14-21; Filipeni 2.6-11; Evrei 2.9-15; 1 Petru 1.19

1.3. Dumnezeu DUHUL SFÎNT

Duhul Sfânt este una dintre cele trei Persoane ale Dumnezeirii (Matei 28:20; 1 Ioan 5:7). El este etern (Evrei 9:14). El a participat în creație (Genesa 1:2). El creează oameni si le dă viață (Iov 33: 4). El a uns și autorizat judecătorii lui Israel, regii și profeții (Judecători 3:10; 6:34; 11:29; 1 Samuel 16:13). El a inspirat Scripturile, comunicând cuvintele lui Dumnezeu oamenilor sfinți din vechime (Ioan 14:26; 1 Corinteni 2:11-13; 1 Petru 1:10-12; 2 Petru 1:19-21). El convinge lumea de păcat și îi atrage pe oameni la Domnul Hristos (Genesa 6: 3; Ioan 16: 7-11). El a venit peste sfinții din epoca Adunării în Ziua Cincizecimii, pentru a le da puterea de evanghelizare mondială (Faptele Apostolilor 1:8). El regenerează pe cei care cred (Ioan 3:5-8) și îi sigilează spre înviere (Efeseni 1:13-14). El locuiește în toți cei care sunt născuți din nou, îi sfințeste (1 Petru 1:2), îi echipează și le dă putere pentru slujire (Faptele Apostolilor 1:8; 1 Corinteni 12), și îi luminează în înțelegerea adevărului. El cheamă și trimite misionari (Faptele Apostolilor 13:1-4).

2. SFINTELE SCRIERI (Scripturi) – BIBLIA

Biblia, cu cele 66 de cărți, este Cuvîntul lui Dumnezeu. Biblia este inspirată verbal și plenar așa cum a fost dată inițial și este păstrată în mod divin în Textul Masoretic ebraic și Textul Receptat grecesc.

Biblia este autoritatea noastră exclusivă în toate problemele de credință și practică. Versiunea Dumitru Cornilescu 1931 în limba română este un exemplu de traducere exactă a textelor sursă (explicații la secțiunea Biblia în curînd) și credem că poate fi folosită cu încredere.

Respingem critica textuală modernă și versiunile moderne pe care această pseudo-știință a produs-o. De asemenea, respingem metoda de echivalare dinamică a traducerii Bibliei care rezultă într-o versiune neîngrijită, ce conține doar ideile generale, mai degrabă decât chiar cuvintele lui Dumnezeu.

*** 2 Samuel 23.2; Psalmul 12.6-7; Proverbele 30.5-6; Matei 5.18; 24.35; Ioan 17.17; Faptele Apostolilor 1.16; 3.21; 1 Corintieni 2.7-16; 2 Timotei 3.15-17; 2 Petru 1.19-21; Apocalipsa 22.18-19

3. CREAȚIA

Relatarea din Geneza despre Creație trebuie să fie acceptată la propriu și nu la figurat; lumea a fost făcută în șase zile cu câte 24 de ore fiecare; omul a fost creat direct după imaginea lui Dumnezeu și nu a evoluat de la nici o altă formă de viață; toată viața animală și vegetală a fost făcută în mod direct și au făcut obiectul legii lui Dumnezeu că ele vor da naștere și se vor reproduce numai „după soiul lor”.
*** Genesa 1; Neemia 9.6; Iov 38.4-41; Psalmul 104.24-30; In. 1.1-3; Faptele Apostolilor 14.15; 17.24-26; Romani 1.18-21; Coloseni 1.15-17; Evrei 1.1-3; 11.3

4. CĂDEREA OMULUI

Prin neascultare față de voia descoperită a lui Dumnezeu, omul a devenit păcătos (în totalitate) și subordonat puterii Diavolului. Când Adam și Eva au păcătuit, inimile lor au decăzut și au fost corupte total de păcat, iar această natură coruptă a fost (și este) transmisă întregii rase umane, astfel încît omul nu este numai un păcătos prin natură și practică, dar este vinovat și condamnat în fața lui Dumnezeu și nu posedă în el însuși nici o modalitate de recuperare sau de salvare (mîntuire).
*** Genesa 2.16-17; 3.1-24; Psalmul 51.5; Eclesiastul 7.29; Isaia 53.6; Ieremia 17.9; Marcu 7.20-23; Romani 3.9-20; 5.12; Efeseni 2.1-3

5. CALEA SALVĂRII (Mîntuirea) (Evanghelia)

Salvarea este doar prin harul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că acesta este un dar care nu este nici meritat, nici garantat integral sau parțial de orice virtute sau lucrare a omului sau de către orice datorie religioasă sau sacrament. Darul harului lui Dumnezeu a fost cumpărat doar de Domnul Isus Hristos, prin sîngele și moartea Sa pe cruce la Golgota. Păcătosul primește salvarea lui Dumnezeu prin pocăință față de Dumnezeu și credință în Domnul Isus Hristos. Cu toate că salvarea este doar din harul lui Dumnezeu prin credință, va avea ca ruzultat (efect) o viață transformată; salvarea nu este prin fapte, dar este spre fapte. Credința pentru salvare vine prin auzirea Cuvîntului lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să audă Evanghelia pentru a fi salvați. Evanghelia este definită în 1 Corinteni 15.1-4.
*** Ioan 1.11-13; 3.16-18, 36; 5.24; 14.6; Faptele Apostolilor 4.12; 15.11; 20.21; Romani 10.9-10,13, 17; Efeseni 1.7; 1. 12-14; 2.8-10; Tit 3.3-8; Evrei 1.3; 1 Petru 1.18-19; 1 Ioan 4.10

6. BENEFICIILE SALVĂRII

Toți cei care își pun încrederea (cred) în Domnul Isus Hristos sunt justificați (îndreptățiți)(declarați drepți de către Dumnezeu din cauza Domnului Hristos); păcatele lor sunt iertate; aceștia sunt regenerați (născuți din nou) și le este dată viață spirituală eternă prin Duhul Sfînt; ei sunt în siguranță pentru Eternitate, deoarece sunt păstrați de Dumnezeu.
*** Isaia 53.11-12; Ioan 10.27-30; Faptele Apostolilor 10.43; 13.39; 15.11; Romani 3.21-25; 5:1-2,9; 2 Corinteni 5.21; Tit 3.7; 1 Petru 1.2-5; 1 Ioan 5.10-13

7. SFINȚIREA

Sfințirea este prezentată în trei faze în Scriptură: în trecut, în prezent și în viitor. Credinciosul a fost sfințit în Domnul Hristos; el este sfințit progresiv (în prezent) prin lucrarea Duhului Sfînt și el va fi complet sfințit la Înviere. Nu există o eradicare completă a naturii vechi (carnea, firea pămîntească) în sfințirea progresivă în timpul vieții prezente. Vorbirea în limbi nu a fost un semn de regenerare (naștere din nou, mîntuire) sau de sfințire; limbile au fost doar limbi înțelese (ca limbile străine); darul vorbirii în limbi din Noul Testament nu mai există în zilele noastre și a cesionat (încetat) odată cu finalizarea Scripturilor (totuși poate apărea punctual în diferite lucrări între oameni cu limbă necunoscută vorbitorului).
*** Ioan 17.17; Romani 1.17; 6.1-18; 1 Corinteni 1.30; 6.11; 1 Corinteni 13.8-13; 14.20-22; Efeseni 4.15; 5.26-27; Filipeni 1.9-11; 1 Tesaloniceni 4.3-7; Evrei 10.10; 1 Petru 1.15-16

8. ADUNAREA (BISERICA)

Facem distincție între biserică (loc de adunare a credincioșilor, clădire ca loc de închinare, locaș de cult), Adunare (explicații mai jos) și adunare (grup de credincioși).

Adunarea de pe pământ este adunarea celor credincioși născuți din nou prin Adevăr (Cuvînt, Biblie) și Duhul Sfînt, legați împreună printr-o credință comună a Noului Testament și prin comuniune (părtășie) în Evanghelia Domnului Isus Hristos.

Adunarea a fost stabilită și construită de Domnul Isus (Matei 16.18). Adunarea este stîlpul și temelia adevărului (1 Timotei 3.15). Fiecare adunare este autonomă (auto-guvernare, auto-disciplinare, auto-susținere, auto-perpetuare) și stă pe propriile sale picioare sub singurul ei Conducător (Cap), Domnul Isus Hristos, așa cum vedem în Faptele Apostolilor și în scrisorile apostolilor (epistole). Conducătorii pamîntești ai adunărilor sunt pastori (denumiți bătrâni și episcopi) și diaconi (1 Timotei 3.15).

Cele două ritualuri decretate (poruncite) ale Adunării sunt Masa (Cina) Domnului și Botezul, care sunt efectuate ca memoriale ale morții și învierii Domnului Isus Hristos (Faptele Apostolilor 2.41-42; 1 Corinteni 11.23-24).

Masa Domnului trebuie celebrată pînă la revenirea Domnului Isus Hristos pe nori (1 Corintieni 11.26) doar de către cei credincioși (regenerați, născuți din nou). Pîinea și vinul sunt doar simboluri. Acestea arată către ceea ce a făcut Domnul Isus în trecut, simbolizează comuniunea noastră cu El în prezent și ne arată promisiunea Lui că va reveni în viitor. (Matei 26.26-29; Marcu 14.17-25; Luca 22.7-22; Ioan 13.21-30)

Botezul este doar pentru credincioși și este prin scufundare și se numește înmormântare (Romani 6:1-4). Nu este pentru Salvare (Mîntuire) și nu este o parte a Salvării, ci urmează după Salvare ca o mărturie publică a acesteia și ca o imagine a morții, îngropării și învierii credinciosului împreună cu Domnul Isus (Faptele Apostolilor 8.36-39; 16.30-33; 18.8). Botezul nu este Evanghelia, ci este o imagine a Evangheliei, fiind moartea, îngroparea și învierea lui Domnului Isus pentru păcatele noastre (1 Corinteni 1.17; 15.1-4).

Singura autoritate a Adunării este Dumnezeu prin ceea ce a lăsat scris în Biblie (2 Timotei 3:16-17). Marea sa Delegare (Trimitere) este lucrarea de evanghelizare mondială și ucenicizare (Matei 28.18-20; Faptele Apostolilor 1.8; 13.1-4).

9. AUTORITATEA CIVILĂ ȘI LIBERTATEA RELIGIOASĂ

Autoritatea civilă este de hotărâre divină pentru interesele și buna organizare a societății umane; trebuie să facem rugăciuni pentru magistrați (1 Timotei 2.1-4), să-i onorăm și să-i ascultăm în mod conștiincios (Matei 22.21; Romani 13.1-7; Tit 3.1; 1 Petru 2.13-14.), exceptând lucrurile în care se opun voii lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4.18-20; 5.29); biserica și statul trebuie să fie separate, așa cum vedem în Scriptură; statul datorează protecție și libertate deplină bisericii, nici un grup eclesial (sau denominație, confesiune) nefiind preferat față de altul. O biserică liberă într-un stat liber este idealul Creștin.

10. EVENIMENTELE VIITOARE

Scripturile învață că la moarte sufletul credinciosului trece instantaneu în prezența Domnului Isus Hristos și locuiește acolo în bucurie conștientă pînă la învierea și transformarea corpului cînd Domnul Isus Hristos va veni pentru cei care sunt ai Lui (salvați*, născuți din nou) (Marcu 9.4; 2 Corinteni 5.8; Filipeni 1.23; 2 Timotei 4.6; Apocalipsa 6.9-11). La moarte, sufletul necredinciosului coboară în Locuința Morților ca să aștepte învierea celor răi pentru Judecată; acolo sufletul conștient este chinuit în foc (Marcu 9.43-49; Luca 16.22-31). Speranța binecuvîntată a credinciosului este apariția personală, pre-tribulaționistă*, pre-milenară* a Domnului Isus Hristos pentru a răpi pe sfinții din perioada Adunării (1 Corinteni 15.51-57; 1 Tesaloniceni 1.9-10; 4.13-18; 5.1-9; Tit 2.13). Această venire a Domnului Isus este iminentă (Matei 24.42-44; 25.13; 1 Tesaloniceni 5.2-4.). Judecățile drepte ale lui Dumnezeu vor fi apoi turnate peste o lume necredincioasă în timpul Tribulației* (Daniel 12.1; Ioel 2.2; Matei 24.21; Apocalipsa 6-18). Aceasta este a șaptezecea săptămînă din Daniel (Daniel 9.24-27). Punctul culminant al acestei perioade de teroare va fi întoarcerea fizică a Domnului Isus Hristos pe pămînt în mare glorie pentru a stabili Regatul Davidic (Matei 16.27; 24.30-31; 26.64; Apocalipsa 1.7; 2 Tealonicieni 1.7; Apocalipsa 19.11-21; 20.1-4). Israelul va fi salvat și restaurat complet în țara și regatul lor (Isaia 2.2-5; 60; 66.20-24; Ioel 3.1-2; 18-21; Zaharia 14; Romani 11.25-29). Satan va fi legat, iar blestemul va fi ridicat ca să nu mai aplaneze peste creația fizică (Isaia 11.6-9; Apocalipsa 20.1-4). După Mileniu, Satan va fi dezlegat din Adînc, va conduce o ultimă rebeliune fără succes, și va fi aruncat în lacul de foc pentru a fi chinuit pentru totdeauna (Apocalipsa 20.7-10). Acest lucru va fi urmat de judecata de la Marele Tron Alb al morților care nu au avut parte de salvare* (Apocalipsa 20.11-15) și stabilirea Cerurilor Noi și Pămîntului Nou (2 Petru 3.10-13; Apocalipsa 21.1).
* Tribulație=Necazul cel Mare;
* salvare=mîntuire;
* premilenar=înainte de mileniu;
* pretribulaționist=înainte de Tribulație

11. SEPARAREA față de EREZIE și APOSTAZIE

Dumnezeu cere separarea de toate formele de erezie și de apostazie bisericească (Romani 16:17; 2 Corinteni 6:14-18; 1 Tesaloniceni 3:6; 1 Timotei 6:3-5; 2 Timotei 3:5; Tit 3:10-11; 2 Ioan 10-11; Apocalipsa 18:4). Ni se poruncește ca, pe eretici și apostați, să îi cercetăm (încercăm), să îi marcăm (însemnăm, identificăm clar), să-i admonestăm (mustrăm), să nu avem nicio comuniune (părtășie) cu ei, să ne retragem, să nu îi primim, să nu avem nicio companie cu ei, să îi respingem și să ne despărțim de ei. Biblia ne învață că finalul erei Adunării se caracterizează prin creșterea apostaziei (2 Timotei 3.1 – 4.6), nu prin treziri spectaculoase.

12. SEPARAREA față de LUME

Dumnezeu dorește, de asemenea, o separare strictă de lucrurile rele ale lumii. (Matei 6.24; Romani 12.2; 2 Corinteni 6.3; Efeseni 5.11; 1 Tesaloniceni 5.22; Tit 2.11-14; Iacov 1.27; 4.4; 4.8; 1 Ioan 2.15-17; 5.19).

Doar comentarii pertinente și la obiect

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s